de Sorin Ovidiu Bălan
România ar putea avea încă o mare şansă să dea din nou o lovitură năprasnică în lumea sportului alb, după ce Simona Halep a triumfat la Roland Garros, de şi-a adunat adversarele de pe jos, că nu găsesc altă rimă. De astă dată, la băieţi.
Dacă se va băga legea cu executarea detenţiei la domiciliu, i-am spart pe toţi. Liviu Dragnea sigur va ridica cupa deasupra capului. O singură condiţie mai trebuie îndeplinită, în afară de promulgarea legii cu domiciliul. Să câştige vineri competiţia de Grand Slam de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care îl poate trimite pentru nişte ani buni în cantonament la Teleorman să se antreneze.
Restul condiţiilor sunt deja realitate, iar cele care încă nu, se pot rezolva urgent. Bază materială există, mai ceva decât la Nick Bollettieri Tennis Academy. Să ne reamintim că pe domeniul său din Alexandria, acela de se întinde pe două străzi, de-l pune de fiecare dată în încurcătură pe poştaş când îi aduce scrisorile şi ziarele, Liviu Dragnea are un teren de tenis minunat, la standarde internaţionale. Pe deasupra, mai este dotat şi cu instalaţie de nocturnă, astfel că preşedintele PSD se poate antrena şi noaptea, pentru a-şi creşte performanţa.
Restul cerinţelor sunt bagatele. Un antrenor mare? Nici o problemă. Precis are Dragnea destui bani ca să-i achite onorariul lui Darren Cahill. Cât despre naveta acestuia la Alexandria, consideraţi-o rezolvată. Face repede Liviu un aeroport într-un colţ de grădină, să aibă Cahill unde ateriza. Şi-i ia şi avion, să aibă cu ce veni, fără să mai piardă timpul după orarul curselor de linie.
Aşa că peste nişte ani, când Simona va fi în pragul pensiei, ne vom trezi cu Liviu Dragnea în trening, cât Ilie Năstase şi Ion Ţiriac la un loc, gata de luptă, preluând ştafeta victoriilor de Grand Slam.
Şi atunci să-i văd eu pe cârcotaşii care se vor strânge, cam 20.000, pe Stadionul Naţional, când va apărea el de mână cu Firea să prezinte trofeul, cum se vor porni să o aplaude pe Gabriela şi să-l huiduie pe el.
Restul sunt glume. Ce dacă a venit săptămâna asta aproape pe şest un oficial de rang înalt din SUA care ne-a şoptit că lupta anti-corupţie este o chestiune internă a României. Adică, mâcaţi-vă între voi, că pe noi nu ne mai interesează. Ce dacă s-a mai desecretizat un protocol, de astă dată între SRI şi ÎCCJ, iar preşedintele de atunci al Înaltei Curţi, judecătorul Nicolae Popa se jură că el nu a semnat aşa ceva, că iscălitura de pe documentul oficial este un fals.
Sportul este acum pe primul plan. Şi dacă la tenis, mai avem de aşteptat până ce Liviu va fi pregătit cu adevărat pentru marile rezultate, astăzi fotbalul este regele.
Vestea bună este că naţionala României nu a încasat nici un gol în Rusia. Ne-am protejat din timp şi am avut grijă să nu ne calificăm. Dar nu avem cum să nu ne întrebăm: cât de proşti putem să fim, dacă nu am reuşit să ne calificăm şi noi între atâţia proşti pe care i-am văzut până acum la acest turneu final?
Ne-am calificat însă cu echipa de comentatori. Unul mai bun decât celălalt. Auzi formulare: „În tribune sunt şi suporteri neutri”. Şi alte perle, mai ceva ca la examenul de bacalaureat. Pe vremuri, când norocoşii fruntaşi în producţie plecau prin sindicat în excursie în URSS, ştiau exact pentru ce se duc. Nici ca să viziteze muzeul „Ermitaj”, nici Piaţa Roşie, nici să-l cunoască pe Lenin. Ci să-şi cumpere căciuli de blană cu urechi, ori aspirator „Buran”, mult mai bun decât autohtonul „Ideal”, fabricat la Curtea de Argeş. Aşa că n-aţi vrea voi, măi băieţi, să vă luaţi căciulile şi aspiratoarele şi să veniţi acasă, ca să nu mai cheltuiţi aiurea banii TVR pe acolo? Sau poate vreţi să emigraţi, că Ostankino abia vă aşteaptă. Iar pe noi să ne lăsaţi pe ambient la meciuri, că ne stricaţi vizionarea cu comentarii imbecile.
Şi peste toate astea, Messi a mai şi ratat o lovitură de pedeapsă.
