Nu mai departe de martie, înainte ca virusul să intre cu bocancii în viaţa noastră, Laurenţiu Nistor mă trăgea, prieteneşte, de urechi pentru un videoclip satiric, ştiinţifico-fantastic, în care era vorba despre un sat imaginar, numit Bejean, videoclip în care apăream, alături de alţi doi colegi.
de Vladimir Brilinsky
LUPUL CU BLANĂ DE OAIE
Se plângea atunci cât de mult a fost atacat el, în fel şi chip, de adversarii politici, de-a lungul vremii. Revoltat, îmi dădea exemplul unuia care a îndrăznit să fotografieze o femeie în vârstă, decedată pe marginea unui șanț la Vălișoara, și să publice fotografia ca reprezentând-o pe mama sa, ca fiind abandonată şi lăsată să moară în mizerie. Realitatea era cu totul alta, spunea deputatul Nistor. Mama sa murise acasă, cu mult timp în urmă, onorată de respectul întregii familii. I-am replicat atunci că momentul cu șanțul de la Vălișoara este la fel de grobian și de ticălos ca atacurile nefondate lansate de pesediștii de serviciu, sub acoperire, împotriva contra-candidatului său Adrian David.
La despărţire se jura că nu este de acord cu astfel de practici, că viaţa privată este ceva sfânt pentru el şi, mai mult, că nu va recurge la astfel de atacuri în campania care pe atunci era departe. Şi omul s-a ţinut de cuvânt. L-am urmărit atent, în aproape toate intervenţiile sale media. În discursurile trase parcă la cheie, agramate şi uneori lipsite de sens, nu a suflat un cuvânt despre viaţa privată a adversarului său politic. Omul îşi respectă cuvântul, omul are principii, îmi spuneam.
LUPUL DIN FRUNTEA HAITEI
Din păcate, constatăm cu toţi, în aceste zile, că principiile sale şi cuvântul dat sunt respectate doar pe timpul apariţiei pe micul ecran sau pe unde radio.
Dincolo de înfăţişările sale fardate şi agramate, dincolo de declaraţiile de presă belicoase scrise de alţii, dar stâlcite în direct, în furnalul său de campanie, Laurenţiu Nistor îşi arată adevărata sa faţă.
Muncitori şi soldaţi disciplinaţi, iluştrii faliţi ai presei hunedorene, mercenari de profesie şi anonimi postaci ai facebook-ului respectă întocmai şi la timp ordinul de a-l linşa pe Adrian David, cu orice preţ şi fără nicio limită a decenţei. Plătită regeşte, întreaga armată lucrează doar la ordinul şefului suprem, în faţa căruia nu se cârteşte. Şi astfel, în furnalul lui Nistor, care face să pălească şi cea mai odioasă maşină de propagandă rusească, Adrian David este zugrăvit ca hoţ, infractor, evazionist, incapabil şi mai nou, interlop. Lavinii, Dorine, Alexandre, Violete, conturi false pe facebook, răspândesc cu sârg inepţii, scoateri din context, jigniri, minciuni gogonate şi acuze nefondate, doar pentru că aşa ordonă el, cel pentru care „viaţa privată este sfântă”. Aria calomniei este cântată răguşit şi dogit de cei reuniţi în haznaua, ce-i drept, bine organizată. Furnalul Hd24, platforma de azvârlit dejecţii în public, este, la urma urmei, doar o biată expresie a neputinţei, a fricii în faţa perspectivei, de loc roz, pentru barca roşie şi barcagiul şef. Lipsa de asumare a articolelor tendenţioase şi calomnioase sau asumarea lor sub nume false, înfundă şi mai mult, în penibil, demersul pseudo-jurnalistic al armatei lui Nistor.
METEHNE VECHI, ÎNVĂȚĂMINTE NOI
Şi mă întorc în timp, când Laurenţiu Nistor era proaspăt ales în fruntea Consiliului Judeţean. Descăleca atunci, pentru prima oară, în capitala regilor daci, pentru aplanarea unei dispute ivite din zelul heirupist al altui deputat. Acesta, istoric cu patalama, arogant şi încăpăţânat peste măsură, promovase o lege pentru cetăţi. Proiectul de lege era incoerent şi neadaptabil situaţiei din teren, dar era foarte tenace susţinut de autorul său. Cu secretarul de stat de la Cultură în frunte, o comisie venise la faţa locului să vadă bunele şi relele acestei propuneri.
Urcând zona pietonală, Laurenţiu Nistor mă trage de-o parte şi cu un ton mai mult decât prietenesc, ţinându-mă de braţ, îmi şopteşte: Fii atent, te rog să-i dai la ăsta cât încape, că e un nemernic. Eu nu pot să-i zic nimic pentru că sunt coleg cu el la Cameră şi pe deasupra i-am şi năşit un copil. Dar tu să-l f…ţi cât poţi de mult, să-i scoatem legea din cap. Te rog eu frumos.
De atunci mi-a devenit foarte clar un lucru: Laurenţiu Nistor este maestru atunci când vine vorba de scos castane din foc cu mâna altuia. El rămâne curat, imaculat şi „sfânt”. Îl regăsesc aproape în totalitate în profilul omului politic definit de preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, care spunea recent că: „Pentru unii democraţia înseamnă libertatea de a fi analfabet, prost, tupeist, arogant, dar aflat la putere!”
