Detaliul a trecut neobservat la vremea lui. „Profeţia” e consemnată în procesul verbal de la începutul acestui mandat electoral. Se întâmpla în 25 iunie 2016 în şedinţa (festivă) de constituire a Consiliului Judeţean Hunedoara, când a fost ales preşedinte al judeţului Laurenţiu Nistor, şeful PSD Hunedoara. Abia acum, la final de mandat, titlul poeziei capătă înţelesuri mai adânci.
Marcel Bot
Probabil nu vom şti niciodată cu certitudine câtă ironie a picurat Preasfinţia Sa Gurie în alegerea poeziei cu titlul „Tâlharul”, deşi ne este cunoscut rafinamentul cu care pune în valoare lirismul românesc în pastorale. De altfel, mesajul poemului e emoţionant, încurajator, şi vorbeşte despre mântuirea tâlharului răstignit pe cruce. E de bine. Doar că, spre deosebire de tâlharul „cumsecade”, Laurenţiu Nistor şi-a lepădat „crucea” după şase luni, a renunţat la funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean ca să câştige mai mult într-o altă demnitate mai înaltă, înşelând aşteptările celor care îşi puseseră speranţele în el. Din această perspectivă, Nistor se aseamănă mai degrabă cu tâlharul de pe partea cealaltă a crucii Domnului.
Încurcate sunt căile domnului… Nistor
Peste discursuri am dat cumva accidental, căutând prin înscrisurile administraţiei judeţene să aflăm de la ce am plecat şi ce s-a ales din promisiunile făcute la început de mandat, în iunie 2016. În procesul verbal al şedinţei de constituire apare discursul preşedintelui proaspăt ales pe atunci, Laurenţiu Nistor care spunea: „Consider că, începând de astăzi, stimaţi colegi consilieri judeţeni, vom fi cu toţii capabili să dezbrăcăm haina politică şi să demonstrăm în faţa electoratului judeţului Hunedoara că suntem în slujba lor, că ei sunt şefii noştri şi nu noi suntem şefii lor”. După şase luni, „sluga” dumneavoastră umilă – Laurenţiu Nistor – a re-îmbrăcat haina politică şi s-a dus deputat, controlând afacerile administraţiei judeţene fără să-şi asume răspunderea. Dar despre bilanţul celor patru ani de domnie PSD la şefia judeţului vom tot vorbi până la alegeri.
Finalul mesajului transmis de PS Gurie în iunie 2016
„Mandatul fiecăruia va fi presărat cu biruințe și cu înfrângeri, cu bucurii și cu întristări, cu realizări și cu eșecuri. Totul este ca în fiecare clipă inima noastră să fie dăruită lui Dumnezeu și semenilor. Insuși mântuitorul a trecut prin această alternanță existențială. Spune poetul Costache Ioanid în poezia Tâlharul din volumul Taine:
„Iar în faţa tuturora… ce luceafăr glorios
umple cerul de lumină şi de Har victorios?
E Isus!… purtând pe frunte diadema de lumini
cu aceeaşi simplitate cum purtase crengi de spini.
E Isus!… cu mâini întinse într-un gest de raze nins,
cu aceeaşi duioşie cum pe cruce Le-a întins.
Vai!… dar poarta cea înaltă dintr-un singur alb cleştar
cum îşi va deschide oare uriaşul stăvilar?
Până-n bolţi un glas răsună larg ca bubuitul lavei:
„Sus acum, voi porţi eterne! Iată Împăratul slavei!“
„Cine-i Împăratul slavei?“
„Domnul tare şi viteaz,
care-a biruit în luptă cel mai fioros grumaz!“
Vă urăm ca, împreună cu cel înviat şi înălţat la cer, să biruiţi cele mai dificile oprelişti pe care le veţi întâmpina în responsabilitatea încredinţată! Acum, la început de drum, rugăm pe bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze, să vă dăruiască spor sfânt pe calea pe care aţi pornit, aceea de a sluji semenilor. Vă mulţumesc!”
