de Sorin Ovidiu Bălan
Obrăznicia ambasadorului SUA Hans Klemm nu mai are nici un fel de limite. Luni, a atins apogeul, când domnul ambasador a efectuat o vizită de lucru în judeţul românesc Harghita. Desigur, veţi spune că un ambasador este liber să se plimbe prin ţara în care este acreditat şi să se vadă cu oricine doreşte. Nu vă grăbiţi însă cu aceste afirmaţii, înainte de a afla scopul vizitei. La Miercurea Ciuc, s-a întâlnit cu Borboly Csaba, preşedintele CJ Harghita. Comunicatul dat de către instituţia statului român, adică Consiliul Judeţean Harghita asupra acestei vizite, este halucinant.
Până atunci însă, să ne reamintim de atitudinea de vătaf, sau de guvernator al metropolei într-o colonie prăpădită, a domnului Klemm, atunci când a fost vorba despre înlocuirea celui mai tâmpit, cel mai cretin şi mai analfabet preşedinte al Camerei Deputaţilor, domnul Valeriu Zgonea. Domnul ambasador s-a dus în Parlament ca la mă-sa acasă, a intrat cum a vrut el prin birourile liderilor politici români care numai că nu i-au pupat tălpile, după care s-a dus în cabinetul lui Zgonea ca să-l susţină. Să spună că politicianul de doi bani este prietenul lui şi nu este de acord să fie schimbat.
Nu trebuie să uităm un al doilea moment grav care l-a avut protagonist pe Klemm şi pe omologul lui de la Chişinău, ambasadorul Pettit, care, de Ziua Limbii Române, au declarat amândoi de mânuţă că România şi Republica Moldova nu au nimic în comun, nici istorie, nici limbă, nici aspiraţii, ca să nu mai vorbim de origine.
Să revenim însă la întâmplarea de luni, cu vizita în Harghita. Ce credeţi că l-a frecat la grijă pe Klemm? Nu, nici vorbă de o eventuală colaborare despre aprofundarea limbii engleze (varianta americană) sau cursuri facultative de vară despre civilizaţia americană. Din comunicatul emis de CJ Harghita în urma vizitei aflăm că: „Cei doi oficiali au discutat despre mai multe subiecte şi provocări din ţară, inclusiv despre situaţia şi reprezentarea minorităţii maghiare din România. S-a trecut de asemenea în revistă utilizarea limbii maghiare în sistemele educaţional şi de justiţie. Borboly Csaba a prezentat situaţia economică din judeţ şi a menţionat că lipsesc investiţiile în infrastructura publică. Şi-a exprimat de asemenea dorinţa de autonomie şi autoritate decizională locală sporită”.
Mai întâi, nu ştim ce provocări visează preşedintele CJ Harghita. În al doilea rând, poate, ocupat cu treburile obştii, habar nu are că există în patria noastră instituţii de învăţământ, inclusiv facultăţi, cu predare în limba maghiară. Cât despre Justiţie, poate l-a certat pe Klemm că nici americanii nu vorbesc la tribunal decât în engleză. Cu investiţiile în infrastructură cred că a fost momentul vesel al întâlnirii. Sigur domnul preşedinte al CJ Harghita l-a tras pe sfoară pe Hans Klemm. Nu i-a spus că există o formaţiune numită UDMR care este în Parlament de la începuturile democraţiei în România, care a fost mai tot timpul la putere, ai cărei membri de frunte au fost miniştri cam prin toate guvernele, indiferent de culoare politică, că sunt unii dintre cei mai bogaţi politicieni din România şi dacă ar fi să întrebe despre investiţii în infrastructură, mai întâi ar trebui să-i întrebe pe colegii lui de partid de ce nu au făcut-o, sau măcar nu au militat pentru asta şi mai apoi pe Klemm. Şi dacă tot a venit vorba cu americanul despre infrastructură, poate aducea vorba şi despre Bechtel, că banii i-am dat, dar autostradă nu am căpătat.
Evident că poveştile cu infrastructura şi celelalte, sunt vrăjeli de doi bani. Şi totuşi, ce caută Klemm în Harghita? Să discute probleme cât se poate de sensibile. „Dorinţa de autonomie şi autoritate decizională locală sporită”, exprimate de gazde.
Deci, eu cred că scopul este unul cât se poate de mârşav şi domnul ambasador încearcă să aplice tactica „Divide et impera”, folosită de englezi în Caşmir, ca să poată în continuare controla India şi Pakistanul, ori de Rusia în Transnistria, Inguşeţia sau Nagorno Karabakh. Adică, inventarea unor „zone fierbinţi”, care oricând pot fi activate ca să producă tulburări.
Hans Klemm este la final de mandat. La sfârşitul acestui an se cară acasă şi ne lasă. Ce bine i-ar da la raportul final de activitate că a lăsat aici, în România, o zonă sensibilă, care oricând poate ţine în şah guvernul român şi poate pune în pericol chiar funcţionarea statului.
Gravitatea acestei situaţii este extremă. România este partener strategic al SUA. Numai că astăzi, SUA sunt conduse de Donald Trump, cel care a învins-o în alegeri pe reprezentanta partidului care l-a trimis pe Klemm pe capul nostru. Este clar că Trump vrea ca România şi Polonia să fie statele cele mai importante pe care se bazează în această parte a lumii. Pentru noi, acest fapt nu poate fi decât benefic. Numai că, România, cu o zonă fierbinte în interiorul ei, l-ar putea face pe Trump să se reorienteze către o altă ţară din regiune. Înţelegeţi acum cât de mult urăşte Klemm, ţara care l-a primit cu braţele deschise?
