Microbuzul şcolar, implicat în accidentul din 2 octombrie, nu era al Primăriei Cerbăl, ci al Primăriei Hunedoara şi circula pe ruta Cerbăl – Hunedoara într-un soi de clandestinitate, tacit acceptată, cu un şofer pensionar a cărui contract de muncă a fost înregistrat la ITM după ce s-a produs evenimentul
Marcel Bot
În dimineaţa zilei de 2 octombrie, un microbuz şcolar a fost complet distrus ca urmare a faptului că maşina a intrat într-un stâlp şi s-a răsturnat cu roţile în sus. Opt copii şi o dăscăliţă au scăpat ca prin minune cu câteva răni uşoare. Primele relatări ale autorităţilor au fost confuze, contradictorii şi incomplete. S-a spus că şoferul era un pensionar în vârstă de 70 de ani (ulterior, vârsta a fost scăzută la 68 de ani) şi că microbuzul ar fi aparţinut Primăriei Cerbăl – în realitate este proprietate a Primăriei Hunedoara. Dar poate cel mai grav este faptul că pensionarul care transporta elevi nu avea contract de muncă înregistrat în REVISAL la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM).
Acte depuse după accident
Informaţia este confirmată atât de reprezentanţii ITM Hunedoara, cât şi de Gheorghe Mihuţ, director adjunct la Colegiul „Iancu de Hunedoara”, instituţia de învăţământ care a organizat transportul elevilor de la Cerbăl la Hunedoara. Actele de înregistrare în REVISAL au fost depuse după ce s-a produs accidentul (în 2 sau în 3 octombrie, directorul Mihuţ nu-şi mai aduce aminte exact când.) „A fost probabil o omisiune, el (contractul, n.red.) trebuia înregistrat în întâi octombrie, noi doar în doi… Şoferul n-a venit la sediu destul de repede, doamna secretară a fost plecată… A fost un circuit de factori… Dar el a fost semnat în 28 septembrie şi i s-a făcut protecţia muncii”, încearcă să ne explice situaţia directorul adjunct Gheorghe Mihuţ. „Pe data de 28 (septembrie) am făcut două curse de verificare a traseului şi cu data de 1 (octombrie) am angajat şofer. De fapt, noi am organizat concurs în data de 12 septembrie, dar nu s-a prezentat nimeni. Am avut cinci sau şase doritori, dar – când au văzut traseul şi venitul cu care rămâne în mână conducătorul auto – au renunţat. Cu data de 1 octombrie am angajat pe acest domn Popa care, pensionar fiind şi recomandat de cei de la transport local că a fost o viaţă şofer pe maşină de transport persoane, şi-a dorit să vină. Şi asta a fost”, spune Gheorghe Mihuţ.
De la rugină la fier vechi
Microbuzul şcolar aparţine Primăriei Hunedoara şi a fost predat în administrarea Colegiului „Iancu de Hunedoara”, începând cu luna iunie a anului 2018. Primarul Dan Bobouţanu spune că maşina a ajuns la Primărie pe vremea lui Viorel Arion şi ruginea degeaba pe undeva printr-un garaj. După „isprava” din 2 octombrie, microbuzul va rugini definitiv într-un depozit de fier vechi. „Eu l-am predat celor de la Colegiul „Iancu de Hunedoara”. Nu mai e treaba mea, e problema lor”, spune Bobouţanu, deşi ar cam fi şi problema domniei sale pentru că: „Transportul elevilor din comuna Cerbăl se face pe cheltuiala Colegiului şi a Primăriei Hunedoara”, după cum ne informează directorul Mihuţ. Primarul Dan Bobouţanu insistă că responsabilitatea aparţine exclusiv celor de la Colegiu. „Practic, ei sunt ordonatori terţiari de credit, sunt pe propriile lor picioare. Ei hotărăsc, au consiliu de administraţie. Ei se susţin din finanţarea per elev. Eu le dau bani doar, aşa, când intră în criză”, spune primarul Hunedoarei. Într-adevăr, doar o parte din cheltuielile pentru şcoli trec prin bugetele locale, deşi primăriile pompează fonduri suplimentare în şcoli ori de câte este cazul. Pentru transportul elevilor primăria pompează, fiindcă sunt cheltuieli materiale. De aceea, în faţa auditorilor Curţii de Conturi, răspunderea este şi a ordonatorului principal de credite. Primarul verifică şi aprobă referatele de necesitate la cheltuieli şi nu se poate sustrage, când directorii sparg bani nelegal. Există suficiente exemple în rapoartele Curţii de Conturi, nu mai insistăm.
Hunedoara „sponsorizează” Primăria Cerbăl
Nu există o bază legală pentru transportul elevilor între UAT-uri cu microbuze şcolare. (Naveta poate fi decontată doar pentru elevii care folosesc mijloacele de transport public în comun.) Microbuzul Primăriei Hunedoara nu avea ce căuta la Cerbăl, decât în cazul în care ar fi fost cedat primăriei de comună. Puşi în situaţii asemănătoare, primarii consultaţi de noi spun că genul acesta de manevre se iau la mica înţelegere între şefii Inspectoratului Şcolar şi primari. Unora dintre primari li se impun mici aranjamente, alţii sunt rugaţi să accepte soluţii de compromis. Primarul Dan Bobouţanu face parte, foarte probabil, din categoria primarilor „rugaţi” să ajute sistemul la şcolarizarea copiiilor din Cerbăl. Directorul Mihuţ „dă din casă” cu naivitatea omului de bună credinţă. „În prima fază ne-a promis Primăria din Cerbăl că asigură transportul, după care au spus că nu mai au nicio variantă şi nicio posibilitate. Normal ar fi fost ca să fie împărţită cheltuiala cu Primăria Cerbăl, dar… Vă daţi seama că noi ca instituţie de învăţământ nu avem nicio putere. Noi am avut obligaţia să şcolarizăm elevii pentru că, începând cu data de 1 septembrie 2018, şcoala din Cerbăl a fost închisă. Asta a fost decizia Inspectoratului Şcolar Hunedoara şi a Primăriei, nu a fost treaba noastră. Noi atât că, fiind cea mai apropiată şcoală de la coborârea din comuna Cerbăl, ni s-a solicitat – dacă putem – să înmatriculăm şi să primim copiii la şcoală. Sigur, aceasta e prima obligaţie a şcolii”, ne explică directorul adjunct al Colegiului „Iancu de Hunedoara”.
Subfinanţarea sistemului poate mutila destine
La momentul accidentului, în microbuz au fost opt elevi şi învăţătoarea însoţitoare, dar în Cerbăl sunt 11 elevi care frecventează cursurile şcolii gimnaziale din Hunedoara. Odată cu distrugerea microbuzului s-a încheiat şi naveta Cerbăl – Hunedoara cu microbuzul şcolar. O parte dintre elevi şi-au găsit gazdă în municipiu, alţi-câţiva vor face naveta cu maşinile părinţilor care au căzut la învoială să-i ducă „cu rândul”. În următoarele zile se finalizează cercetarea comisiei ITM, dar rămâne în anchetă penală accidentul. Din fericire, copiii au scăpat cu câteva răni superficiale. Din nefericire, s-ar putea să aibă de tras cadre didactice – victime colaterale ale unui sistem educaţional de cârpaci, dascăli constrânşi să execute decizii stupide pe care, evident, cei care le iau nu şi le asumă când se întâmplă o nenorocire.
