Pare destul de simplu: expiri adânc și eliberezi orice urmă de frustrare, supărare, teamă. Ridici apoi încetișor spre cer colțul drept și colțul stâng al buzelor tale, în mișcare sincron dacă este posibil șiiii … iacătă-l: Zâmbetul!
de Mădălina Oana

De ce îl vedem totuși atât de rar afișat pe fețele celor din jur?

Americanii sunt recunoscuți pentru generozitatea cu care oferă zâmbete tuturor: în metrou, la magazin, pe stradă, la serviciu. Citeam într-o carte despre limbajul corpului că zâmbetul real, simțit se diferențiază de cel fals afișat, la nivelul ochilor. Nu degeaba se spune că ochii sunt poarta către suflet, nu? Dacă acoperi cu mâna un zâmbet larg și rămâne doar o privire în care poți citi îngrijorare, emoție, furie sau orice altceva înseamnă că zâmbetul acela este doar mental, rațional.

Conform cercetătorilor și a studiilor de psihologie clinică, un copil râde în medie de 300 de ori pe zi în timp ce o persoană ajunsă la vârsta de 40 de ani râde doar de 4 ori pe zi. Tot din cercetări reiese că râsul reduce stresul, anxietatea, tensiunea, depresia și singurătatea, crește numărul de anticorpi, îmbunătățește dispoziția mentală, amplifică atenția, ajută memoria de lungă durată și procesarea conceptelor noi, îmbunătățește respirația, relaxează musculatura, oferă un sentiment de autonomie și stabilitate, îmbunătățește stima de sine, redă speranța, sporește nivelul de energie, consolidează conexiunile cu cei din jur și crește șansele ca doi oameni să se îndrăgostească atunci când râd împreună deoarece acest comportament social amplifică intimitatea, încrederea, ne face mai atractivi și mai interesanți.

Totul pare minunat atunci când râdem exceptând faptul că, cumva, pe parcurs, am încetat să mai râdem. Poate că ar trebui să o luăm încetișor și să începem cu un zâmbet.

De ce însă am uitat oare să zâmbim cu sufletul?

Atunci când zâmbești cuiva îi oferi, în accepțiunea mea, o fărâmă de bunătate din tine. Viața de adult nu e tocmai ușoară. Trebuie să ne confruntăm cu incompetențele conducătorilor, cu nivelul de trai scăzut, cu responsabilitățile care uneori depășesc puterea noastră de a le face față. Deseori ne simțim furați, jecmăniți, jupuiți, înjosiți, puși la pământ și nerespectați. Poate că suntem încărcați cu atâtea frustrări, furii, lipsuri, dureri și suferințe încât ne e greu să mai oferim orice gratis. Poate că am ajuns să ținem cu dinții și de un zâmbet proaspăt și cald. Uităm însă sentimentul acela de mulțumire pe care-l ai atunci când ești bun cu ceilalți, permițându-ți astfel, să fii bun și cu tine. Zâmbetul este o alegere care, făcută conștient și conștiincios, poate deschide porți spre lumi ce doar în copilărie îți păreau posibile.

Hai că nu e chiar așa de greu:  expiri adânc și eliberezi orice urmă de frustrare, supărare, teamă. Ridici apoi încetișor spre cer…

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here