Mă simt acum de parcă am fi în război. Simt cum crește incontrolabil teama din jurul meu, cum toate gândurile au un singur nume: Coronavirus. Toate televiziunile de știri, toate titlurile din ziare, întreaga lume vuiește despre același dușman invizibil. Apar imagini din vecini cu străzi pustii și tancuri amenințătoare. Oamenii sunt panicați, fug, se ascund, se răzvrătesc. Încerc să mă țin ancorată pe teren stabil, dar valul de panică ce mă înconjoară insistă să mă smulgă în ritmul lui.
de Mădălina Oana

Un război e prea mult pentru oricine. Nimeni nu-și dorește așa ceva. Și totuși, dacă e război, ce e de făcut?

Una dintre cele mai importante reguli din arta războiului este să-ți cunoști adversarul. Nasol, la acest capitol am picat. Virus nou, inteligent, habar nu avem de ce e în stare.

Esențial ar mai fi să nu subestimăm inamicul. Poate că zâmbește el drăgălaș spre noi dar nu știm exact ce ascund mâinile lui la spate.

Desigur, am putea să-l ignorăm, să ne fofilăm pe lângă victimele colaterale care oricum nu sunt chiar așa de multe. Chiar așa! Cât or fi prea multe? Probabil vom afla atunci când cineva drag se va număra printre ele.

Sau am putea să-l provocăm, să-l luăm la mișto, să-l confruntăm cu tupeu și să-l comparăm cu alți așa ziși dușmani care, aparent, sunt mai distructivi decât el. Să fim curajoși, zic! Există însă o mică problemuță: atunci când te confrunți cu un dușman pe care nu-l cunoști, care nu știi ce ascunde la spate, ar fi mai bine să nu apari cu mâinile goale la luptă, fără vreo armă, cât de mică, un tratament sau un vaccin acolo, ceva, orice. Altfel, s-ar putea să treci într-o clipă de la curaj la inconștiență.

Există și varianta să te baricadezi în casă. Gata, nimic nu te mai poate atinge. Dar asta nu înseamnă că dușmanul nu va fi mereu acolo, dincolo de ușă, pândindu-te, veghiindu-te, alterându-ți sensul și calitatea vieții, așteptând răbdător o singură mișcare greșită ca să te cotropească. Crezi cu certitudine că tu poți fii fără de greșeală? Girezi și pentru cei din jurul tău?

Păi, dacă e război, război să fie! Avem atunci nevoie de o strategie: primul pas, dăm milităria jos din pod! Fiecare trebuie să știe exact care este locul și rolul lui în acest război. Lăsăm generalii să-și facă treaba și să stabilească planul de atac, lăsăm spionii să adune informații despre inamic, lăsăm savanții să construiască o armă pe măsura lui, iar noi, soldații fără voie, vom respecta măsurile impuse cu titlu de ordine militărești. Învățăm din luptele aliaților și ne descurcăm mai bine, de fiecare nouă dată!

Ok, nu e cazul să dramatizăm. Nu e vorba despre un război real. Este o situație dură, termenul de pandemie nu va fi niciodată folosit cu lejeritate, dar încă putem respira aer curat în siguranță, încă avem libertate, încă ne putem bucura unii de ceilalți, cu câteva măsuri de protecție esențiale și de bun simț. Ce ne poate aduce o victorie? Responsabilitatea individuală și cea socială, conștiința că suntem datori să ne protejăm atât pe noi, cât și pe cei din jur și echilibrul în tot ceea ce facem. Pace în suflete să aveți, oameni dragi!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here