Istoria calamităţilor care au afectat monumentul UNESCO a ajuns la ultimul episod. E uimitor cum, după un deceniu de dezastre, încă mai sunt cozi de topor – politicieni şi pretinşi activişti de mediu – care nu înţeleg că arbori vor creşte la Sarmizegetusa Regia până la sfârşitul lumii, dar niciodată, nimeni şi nimic nu poate pune la loc o fărâmă distrusă din monumentul arheologic. Poate n-ar fi fost lipsit de interes să aducem în atenţia opiniei publice hăţişul legislativ şi promisiunile electorale neonorate care au ţinut (încă ţin) Sarmizegetusa Regia captivă legilor care protejează pădurea în detrimentul monumentului UNESCO. Demersul e descurajant de stufos, dar lucrăm la asta
Am ajuns cu istoria dezastrelor în luna iulie 2017. În urma unei furtuni sunt doborâți 17 arbori, unul dintre aceștia cade pe zidul Incintei Militare, în apropierea porții de sud. Sunt dislocate 18 blocuri de calcar, sunt distruse patru, iar în celelalte cazuri este compromis stratul arheologic. Este declarată stare de urgență și, ca primă măsură, se trece la eliberarea zidului de presiune. Masa lemnoasă este abandonată în proximitatea locului incidentului și inclusă în perspectiva valorificării. (Foto 1 şi 2)
Iulie 2017. Sunt doborâți, de intemperii, arbori (mesteceni) pe marginea drumului pietonal. Accesul turiștilor este blocat pentru că integritatea lor este pusă în pericol. Se constată degradarea parapetului de beton recent construit. Este, imediat, îndepărtată întreaga masă lemnoasă de pe drumul pietonal, cu forțele proprii ale Administrației. Lemnul este depozitat pentru a fi valorificată de Ocolul Silvic. (Foto 3 şi 4)
August 2017. Are loc cea mai mare distrugere din ultimii 20 de ani, în Sarmizegetusa Regia. O ramură putrezită a unui arbore din proximitatea Incintei Militare, cântărind aproximativ două tone, se rupe și se prăbușește peste zid. Sunt dislocate 18 blocuri de calcar care se rostogolesc la baza zidului, spărgându-se. În ziua următoare, la degajarea arborelui de sub presiunea lemnului se dislocă încă nouă blocuri. Ploaia abundentă din acele zile produce o și mai mare alunecare a terenului slăbit și alte patru blocuri se prăvălesc din zid. (Foto 5)
Măsurile imediate de conservare au avut rolul de a opri desprinderea din structura zidului a altor blocuri, dar ele nu au putut împiedica destabilizarea întregului tronson, care, după prima zăpadă, a început să alunece la vale. Bilanțul acestui incident este unul dezastruos pentru starea monumentului UNESCO Sarmizegetusa Regia. Distrugerea monumentului este mai mult decât evidentă și cu toate acestea, deși există precedente clare, nu există niciun vinovat. (Foto 6, 7, 8 şi 9)
Concluzie. Avertisment (al câtelea oare?)
„Aceste evenimente nu mai pot fi tratate ca incidente nefericite și nu mai reprezintă situații fortuite. Ele se constituie, toate, într-o stare de fapt care, sub nicio formă, nu mai poate continua. Niciodată o piatră distrusă, din zona cetăților dacice nu va putea fi înlocuită sau cârpită. Coabitarea naturii cu istoria nu este posibilă, în această zonă, decât cu reducerea progresivă a importanței elementului natural, cu regândirea pe termen lung a unei noi strategii peisagistice și silvice și cu acordarea atenției, strict necesară, elementului cultural-istoric. Trebuie conștientizat că situația conflictului dintre natură și istorie de la Sarmizegetusa Regia, ca de altfel și din celelalte cetăți din Munții Orăștiei, reprezintă un unicat în România. Terasele antropogene trebuie, neapărat, susținute natural cu ajutorul rădăcinilor care împiedică alunecări de teren. Pe de altă parte viitorul zonelor cercetate și conservate nu va fi unul cu arbori seculari. Găsirea de soluții pentru stabilitatea terenului, armonizat cu aspectul peisagistic, și în același timp pentru protejarea monumentelor și a turiștilor, cade în sarcina specialiștilor din domeniile respective. Acest lucru se poate face doar printr-un dialog pluridisciplinar, constructiv dar categoric și printr-o ajustare onestă, care să țină cont de particularitatea situației, a legislației din domeniul silvic”, spune Vladimir Brilinsky, administratorul monumentului Sarmizegestua Regia.
