de Sorin Ovidiu Bălan

În ultima vreme, am aflat că trăim în ţara protocoalelor secrete. Nu e zi de la Dumnezeu, să nu ni se dezvăluie că SRI mai are încheiat un protocol cu o instituţie importantă a statului român. Încheiate hoţeşte, pe ascuns, ţinute departe de ochii opiniei publice, aceste protocoale cred că ar trebui să le împărţim în două categorii: absurde, ca să nu spun ridicole, şi extrem de periculoase pentru noi şi pentru societate.

În categoria celor absurde ar trebui să încadrăm înţelegerile pe sub masă făcute de SRI şi instituţii care nu au nici o treabă cu culegerea şi difuzarea de informaţii. Ministerul Educaţiei, spre exemplu. De ce a făcut instituţia de forţă un protocol cu acesta? Se temeau ofiţerii SRI că în laboratoarele Politehnicii, un cercetător ar putea descoperi tirimogodina cozopergativă sau chiriclonţaibărul cu rocwaif şi că această invenţie care ar revoluţiona lumea ştiinţifică trebuie protejată, pentru că ar putea fi furată de niscai spioni mongoli sau bieloruşi? Că refuz să cred că s-a încheiat acest protocol pentru ca profesorii să se toarne între ei, furnizând astfel material de şantaj serviciului secret.

Să trecem însă la categoria protocoalelor foarte periculoase, care ne pot afecta grav pe fiecare dintre noi. Ne pot schimba dramatic viaţa.

Protocolul semnat între Parchetul General şi SRI este unul din această categorie şi reprezintă şi o încălcare gravă a legii. Mai ales la capitolul unde se specifică faptul că procurorul care a primit date de la serviciul secret, are obligaţia să informeze înapoi în maximum 60 de zile ce a făcut cu ele şi în ce fază se află dosarul. Ce înseamnă asta? Înseamnă că Parchetul General devine subordonat al SRI. Adică braţul său înarmat, cu care poate să ia gâtul oricui în ţara asta, după cum îi dictează interesele. Asta în condiţiile în care legea prevede foarte clar că serviciul nu are voie să desfăşoare anchete penale.

Zilele trecute, am aflat una şi mai gravă. Chiar groaznică. SRI a semnat un protocol secret şi cu Consiliul Superior al Magistraturii. Adică, singura instituţie din România care are dreptul de a-i cerceta şi sancţiona pe magistraţi. Ce a însemnat asta? Că SRI a pus mâna pe întreaga justiţie din România. De ce spun că este crunt? Chiar mai grav decât protocolul cu Parchetul General, prin care SRI practic capătă puterea de a cerceta penal? Pentru că dacă, în cazul procurorilor, cu toată dirigăleala de la SRI, mai exista un judecător independent, care mai filtra, mai cântărea dosarele, în urma acestui din urmă protocol, judecătorii devin şi ei subordonaţi ai serviciului. Pentru că dacă nu execută ordinele, dacă nu dau sentinţele care se comandă în dosarele pe care le judecă, atunci pot fi sancţionaţi.

Şi cu asta, s-a ales praful de statul de drept. Şi cu asta, s-a ales praful de democraţia pe care, din sculare până în culcare, cei care au semnat aceste protocoale, o clamează sus şi tare.

Ce ne facem dacă, în baza acestor protocoale, unor oameni nevinovaţi li s-au întocmit la comandă dosare penale şi pe baza acestor măsluieli au fost condamnaţi? Până acum nu s-a întâmplat nimic. Victimele au primit ceva despăgubiri de la CEDO, pe care tot noi le-am plătit, iar cei care au făcut aceste ticăloşii au rămas pe funcţii şi şi-au continuat obiceiurile ticăloase. Acum s-a auzit o piuială timidă, ca de pui de o zi, dinspre Ministerul Justiţiei. Tudorel Toader a spus: „Este de văzut dacă pe baza protocoalelor dintre SRI şi instituţii din justiţie au avut loc condamnări nelegale. Semnatarii ar putea răspunde penal”

Când, domnule ministru? Pe care lume să răspundă penal semnatarii, atâta vreme cât cei care şi-au pus numele pe asemenea hârtii din partea instituţiilor din justiţie, sunt magistraţi. Iar la noi în ţară, magistraţii nu răspund de nici un fel, cu nimic. Inamovibilitatea prost înţeleasă i-a transformat în Dumnezei pe pământ.

Cât despre Legea răspunderii magistraţilor, sau a desfiinţării statutului de magistrat al procurorilor, aşa cum este în orice ţară normală la cap, nici vorbă. Păi, când ai deja o condamnare cu suspendare şi aştepţi cu sufletul la gură următoarea sentinţă, după ce te-a dat în gât Bombonica, nu prea îţi vine să iniţiezi astfel de legi. Nu-i aşa?

Deocamdată, singurul efect produs de desecretizarea acestor protocoale, a fost…poziţia struţului. Tăcere de mormânt. Nu mai puţin de 22 de ambasade, care până acum nu începeau petrecerea de ziua naţională până nu apărea Koveşi şi Coldea ca să-i decoreze, tac mâlc, deşi au fost întrebate de presa de la noi cât se poate de clar dacă în ţara lor există astfel de protocoale. Doar Ambasada Belgiei, cea care era vehementă cu statul de drept în pericol în România, a mieunat ceva. Dar un mieunat mai slab decât piuitul lui Tudorel Toader.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here