Foto: CJ Hunedoara
În puţinele cuvinte spuse după demisia administratorului de la Sarmizegetusa Regia, Sorin Vasilescu (vicepreşedinte PSD la Consiliului Judeţean Hunedoara) a strecurat câteva neadevăruri ce se cer a fi lămurite. 
Marcel Bot

După cum se ştie, demisia este un act unilateral de voinţă. Pe cale de consecinţă, nu poate decide Sorin Vasilescu care sunt motivelor pentru care Vladimir Brilinky a demisionat. Totuşi, politicianul PSD crede că el ştie motivele demisiei şi a lansat pe piaţă povestea „construcţiei ilegale”. E o poveste pe care noi am suspectat-o ca fiind o diversiune politicianistă, menită să distragă atenţia de la adevărata cauză a conflictului, motiv pentru care am şi ignorat-o în relatarea subiectului. Conflictul – susţine Vasilescu – a început în momentul în care Vladimir Brilinsky ar fi ridicat o „construcţie ilegală în sit”. De fapt, era vorba despre un fel de umbrelă improvizată (şase pari peste care a fost pusă o acoperitoare din carton gudronat) sub care să se poată refugia turiştii când plouă. Apoi, aşa-zisa „construcţie” a fost amplasată la marginea pădurii, în parcarea de lângă monument. În plus, conflictul este mult mai vechi şi vă puteţi convinge citind stenograma procesului verbal al şedinţei C.J. Hunedoara din 25 mai 2018 (povestea cu „tâmplarul”, şef comunal PSD), despre care am pomenit în articole precedente.

Şi pentru că povestea „construcţiei” face valuri, am ales să publicăm replica transmisă de Vladimir Brilinsky.

Drept la replică

„Pentru corecta informare a cititorilor dumneavoastră cred că se impun câteva lămuriri. Referitor la construcția ilegală, la care face referire vicepreședintele Vasilescu, ea nu este mărul discordiei, ci picătura care a umplut paharul. Atunci când, din crasă incompetenţă și cu rea intenție, reprezentanta Direcției de Cultură a elaborat documentul constatator, domnul Vasilescu avea cunoștință de acel amplasament și chiar îl văzuse, fără să fi avut vreo reacție. În realitate, acolo nu a existat nicio construcție, conform dicționarului limbii române, ci un simplu acoperiș, susținut de șase pari. Din carton gudronat, cumpărat din banii proprii, fără pereți laterali, fără fundație, și mobil, amplasat discret, la limita pădurii. În raport se scria, mincinos, că s-a ridicat o construcție neautorizată, cu acoperiș de tablă. Când o marionetă de la București, din minister, citește așa ceva într-un birou își închipuie, ca toți ceilalți, o casă cu pereți, cu fundație, cu acoperiș de tablă ondulată, ridicată în sit. Total eronat. Exceptând precaritatea profesională, demonstrată în atâtea ocazii, a celor de la Direcția de Cultură, îi reproșez vicepreședintelui Vasilescu faptul că nu a știut și nu a vrut să se bată pentru acel acoperiș, așa cum, în ultimii cinci ani, ne-am bătut pentru amplasarea altor obiective, mobile și provizorii, semne ale unui turism civilizat în vârf de munte. Am ridicat acel acoperiș pentru că în acea perioadă căderile masive de ploaie au afectat grav integritatea unor turiști care nu au beneficiat de niciun loc de refugiu. Din păcate, dacă o lege de patrimoniu prevede reguli stricte, un cumul de alte legi te obligă la protecția turiștilor într-un loc administrat. La fel ca și în cazul conflictului dintre monumente și vegetație. Totdeauna, între copac și monument am ales, fără ezitare, monumentul. Dar între monument și om, tot fără ezitare, am ales omul. Domnul Vasilescu spune că vrea să discute cu mine înainte de a face o declarație oficială și că nu îi răspund la telefon. Trebuie să precizez că demisia mi-am înaintat-o în data de 9 august. De atunci și până acum am sperat că vom avea o discuție lămuritoare asupra tuturor motivelor care au dus la această situație. Răspunsul vicepreședintelui a fost unul fără echivoc: „Nu mă interesează această demisie”. După 45 de zile de atitudine de stăpân pe plantație, după expirarea preavizului și după desfacerea contractului de muncă este, evident, prea târziu pentru o discuție”, precizează Vladimir Brilinky.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here