Continuăm cu partea a doua din succinta istorie a calamităţilor care au afectat monumentul UNESCO cu speranţa că orice om de bună credinţă va sesiza absurditatea scandalului provocat de arnăuţii mediului în apărarea păduri, invocând defrişări care nu au existat, printr-o manipulare grosolană a realităţii. E uimitor cum, după un deceniu de dezastre, încă mai sunt cozi de topor – politicieni şi pretinşi activişti de mediu – care nu înţeleg că arbori vor creşte la Sarmizegetusa Regia până la sfârşitul lumii, dar niciodată, nimeni şi nimic nu poate pune la loc o fărâmă distrusă din monumentul arheologic
Istorisirea noastră a pornit de la furtuna devastatoare din vara anului 2005, când peste 200 de arbori au fost culcaţi la pământ pe o suprafaţă de aproximativ trei hectare. Stratul arheologic era distrus şi numeroase artefacte, scoase la suprafaţă de vijelie, au căzut pe mâna traficanţilor de comori. Acela a fost momentul în care s-a dovedit că pădurea de la Regia este în declin şi că patrimoniul arheologic este în mare primejdie.
În vara anului 2012 un copac se rupe de la jumătate şi ameninţă templul de andezit de pe terasa X-a. Se intervine în situaţie de urgenţă, nedeclarată oficial, sunt mobilizate persoane responsabile şi astfel se evită distrugerea a cel puţin două plinte din templu.
Toamna 2012. Un arbore, aparent sănătos, se prăbuşeşte peste zidul incintei militare în apropierea Porţii de Sud. Sunt dislocate nouă blocuri de calcar şi distruse alte trei. Arborele este îndepărtat în regim de voluntariat, după o lună de discuţii fără rezultat, între conducerea Parcului Natural Grădiște – Cioclovina, Ocolul Silvic şi ONG Dacia. Exista pericolul să fie dislocate şi alte (mai multe) blocuri din zidul incintei militare.
Tot în toamna anului 2012, doi arbori se rup de la jumătate şi se prăbuşesc peste drumului pavat, distrugând gardul de protecţie şi dislocând trei blocuri din structura drumului. Sunt rănite două persoane şi drumul de acces rămâne blocat două luni, timp în care nimeni nu ia nicio decizie. Această tergiversare creează tensiuni între instituţiile abilitate şi este mediatizată intens, în defavoarea tuturor. Arborii sunt îndepărtaţi de Ocolul Silvic Grădişte, după două luni, dar pagubele au rămas.
Primăvara 2013. Pe tronsonul de zid din proximitatea Porţii de Vest se prăbuşeşte un arbore care dislocă opt blocuri de calcar, distruge două şi destabilizează întreg tronsonul. Copacul este îndepărtat de echipa Ocolului Silvic Grădişte în urma demersurilor făcute de conducerea Administraţiei Sarmizegetusa Regia, o structură recent înfiinţată în subordinea Consiliului Judeţean Hunedoara.
Luna iunie 2013, pe tronsonul vestic al zidului se prăbuşesc în urma unei furtuni violente patru arbori antrenaţi de ruperea unui al cincilea. Este afectat zidul pe o lungime de 10 metri, sunt dislocate 21 de blocuri şi sunt distruse nouă. Arborii au fost îndepărtaţi prin forţele proprii ale Administraţiei Sarmizegetusa Regia şi abandonaţi pe coasta dinspre Valea Albă, fără perspectiva de a fi recoltaţi şi valorificaţi.
Va urma
