REASONS TO BE COOL…T!

Pornind de la un titlu dintr-un ziar online local „Deveni, mergeți la teatru…la Sibiu!” al domnului Mircea Goian, m-am gândit cât de greu e să schimbi obiceiurile culturale ale devenilor (în general o masa inertă de cetățeni, care și în weekend stă in casă de zici că te plimbi printr-un oraș părăsit de viață), ce ar trebui să faci ca să-i determini să „riște” vizionarea unei piese de teatru la Sibiu: arta e la îndemână…important e să vrei s-o întâlnești.

Doar faptul că trebuie sa se deplaseze 120 de km până la Sibiu îi determină pe aprox. 80% dintre devenii care frecventează evenimente culturale să renunțe, chiar dacă avem autostradă directă pâna în Sibiu și distanța se poate parcurge într-o oră. Alți 15% dintre iubitorii de cultură autohtoni iți vor motiva refuzul lor de a frecventa teatru la Sibiu cu faptul că avem și la Deva piese de teatru, produse de Teatrul de Arta Deva sau importate (în turneu) de Centrul Cultural Drăgan Muntean Deva. Degeaba le vei explica că la Sibiu ar vedea niște bijuterii teatrale, niște piese valoroase, premiate internațional la festivaluri de profil din Europa sau că piesele produse de către teatrul devean sunt slab calitative, niște comedii ușoare pentru relaxarea localnicilor, iar piesele de teatru care vin în turneu prin Deva sunt de obicei foarte scumpe, supra-lăudate, cu actori bucureșteni deja depășiți de teatrul actual, în general comedii „spumoase” cu gospodine, vecini de bloc, un fante și mai multe admiratoare, sau turneuri anuale (de 10-15 ani) cu aceeași piesă a unor actori cu notorietate. La Deva, în cazul teatrului de import, rețeta e simplă: aduci o celebritate (Magda Catone, Florin Piersic, Ștefan Bănică Jr., etc.) și taxezi 60-100 lei/bilet în speranța că sala se va umple la auzul numelui celebrității. Tot la Deva, în cazul teatrului produs de instituția județeană, teatrul trebuie să fie ușor, să amuze, să nu deranjeze, să nu schimbe mentalități, să mulțumească imediat privitorul…cam ca acum 100 de ani (că tot sărbătorim centenarul creerii României moderne în 2018) pe vremea domnului Goe, când protipendada ieșea la bulivar cu mamițica, mam’mare și tanti Mița ca să vază defilarea de 10 mai și apoi bea o bere la Union. Se întâmplă așa din cauza neștiinței managerului, sau a comodității specific românești („merge și așa” – uite ce de public avem), sau a lipsei de fonduri pentru abordarea unor piese serioase (deși acest argument nu stă în picioare pentru că la Sibiu poți vedea niște piese extrem de valoroase jucate cu decor minimal și cu studenți sau masteranzi, nu cu actori consacrați).
Celor maxim 5% dintre devenii iubitori de teatru care ar fi dispuși să facă deplasarea până la Sibiu le pot spune că TNRS Sibiu are programate în luna martie 30 de piese de teatru în 31 de zile…e un festival al teatrului de calitate. Veți putea vedea în luna aceasta producții monumentale cu peste 100 de actori cum e deja consacratul internațional „Faust” (la care am văzut japonezi stând la coadă ca să mai prindă un ultim bilet), „Oidip” (ambele regizate de regizorul-instituție Silviu Purcarete), sau piese de o sensibilitate rară cum sunt „Balul”, „Felii”, piese-manifest cum ar fi „10”, „Vorbiți tăcere?” (o piesă extraordinară a Geaninei Carbunariu), piese recente cum ar fi „Hedda Gabler”, piese legate de obiceiuri românești „Moroi”, piese clasice cum ar fi „Hamlet” (10 ani de la prima montare la Sibiu) și „Cerere în căsătorie”, piese interactive cum sunt „Mal/Praxis”, „Familii”, „Iubirea la oameni”, „Reasons to be pretty” (în care ești pe scena, la foarte mică distanță de actori), piese ale sectiei germane, foarte bune și ele, jucate în limba germană (un exercițiu foarte util pentru copiii care învață la secția germană de la C.N. Decebal) și supratitrate sau traduse în cască: „Reasons to be pretty”, „Scene dintr-o căsnicie”, „D’ale lolelor”, „Vorbiți tăcere?”.
Mi-e foarte greu să vi le descriu pe fiecare dintre aceste 30 de piese din programul lunii martie de la teatrul sibian, dar puteți singuri să citiți informații detaliate despre fiecare piesă pe site-ul oficial al instituției, accesând fiecare titlu în parte, loc de unde vă puteți procura și biletele plătind cu cardul și printându-vi-le singuri acasă. Prețul unui bilet la orice spectacol al TNRS este de 25 lei – bilet normal și 20 lei – bilet pentru copii, elevi, studenți, pensionari, deci prețuri accesibile oricărui buzunar.
Vă voi face o invitație specială la cele 3 piese programate în zilele de marți, miercuri și joi, 6-7-8 martie 2018 la TNRS: „Familii”, „Iubirea la oameni” și „Reasons to be pretty” pentru că toate 3 piesele se joacă cu publicul pe scenă și astfel spectatorii pot simți că fac parte din poveste, actorii li se adresează lor direct și ies de la aceste acte culturale gândindu-se dacă nu cumva au facut prea puțin, dacă nu cumva au tăcut și ei atunci când puteau să vorbească, dacă nu cumva au sprijinit chiar ei impostura, daca nu cumva și ei au avut aceeași preconcepție, au arătat aceeași indiferență/ură.
Închei subliniind și eu rolul teatrului de a educa, de a te face să gândești, de a deranja, găsind foarte potrivită descrierea misiunii lui făcută de tânărul regizor Bogdan Sărătean de la TNRS (regizor al piesei „Iubirea la oameni” – SOLD OUT în ultimele 2 luni) în interviul său „Cine are acces la arta asta a ta?” din revista CapitalCultural: „Indiferent de felul în care vin oamenii la spectacol, important e cum pleacă. Miza e să plece ușor „modificați”. E de fapt una dintre mizele esențiale ale teatrului, de care noi am uitat și am înlocuit-o cu entertainmentul, cu relaxarea. E ok să te relaxezi – pentru asta ai Spa-ul, masajul, curele cu nămol, nu teatrul.”
Teatrul e o formă de perfecționare continuua a individului, un fel de after-school pentru adulți. Păcat că mulți dintre deveni au scutire de la medicul de familie.