Atunci când cunoscuții te întreabă ”Ce faci?”, iar tu răspunzi trist ”Mă plictisesc! Vrei să facem ceva interesant?”, poate că de fapt ai nevoie să faci exact asta: să te plictisești!
de Mădălina Oana
Generația noastră este de departe expertă în a evita plictiseala. Cei mai în vârstă sunt convinși că acela care se plictisește este fie leneș, fie foarte nepriceput. Cei tineri au descoperit însă un infinit de metode pentru a evita plictiseala: ieșirile în cluburi sau la mall, filmele și serialele online, gadgeturile moderne, jocurile video, diferite cursuri de meșteșuguri, gătit, olărit sau orice altceva care ne poate distrage chiar și pentru o secundă atenția.
Mai mult, încercăm să ne ferim cât putem și copiii ca să nu experimenteze această stare, încărcându-le programul cu diverse cursuri de înot, tenis, balet, pian, chitară, robotică, etc
În această viteză cu care ne înconjurăm permanent, în această lipsă continuă de timp, plictiseala pare aproape un concept ireal. Gândurile noastre sunt mereu preocupate de ceva.
Plictiseala este o emoție, o stare afectivă neplăcută în care individul simte lipsă de interes. Din acest motiv, încercăm să fugim cât mai departe de ea. În realitate, plictiseala este nu numai inevitabilă și foarte comună, dar ea este și extrem de benefică dacă o ascultăm, o acceptăm și învățăm să o urmăm.
După activități intense și repetitive, creierul nostru are nevoie să se liniștească, să fie în repaos pentru a putea să proceseze informații și să aprofundeze noțiuni. Așa apare plictiseala care cere, în numele nostru, o pauză.
Oricâte distrageri am avea, până la urmă ne vom plictisi și de vizionat filme și seriale sau de jocurile noastre preferate și vom căuta altceva, un nou stimul care să ne captiveze. Plictiseala aduce cu ea noutatea.
Avem impresia că trebuie să fim mereu productivi, că trebuie mereu să facem ceva util, altfel suntem ”defecți”. Însă corpul nostru nu poate funcționa continuu. Plictiseala ne informează atunci că avem nevoie de odihnă.
Atunci când ești în alertă, faci lucruri învățate de la alții sau pe care le știi deja. Creierul tău este foarte ocupat și nu mai are timp de imaginație. Plictiseala te ajută însă să creezi ceva nou, să te dezvolți și în alte dimensiuni.
De foarte multe ori, cea mai importantă fugă este cea de noi înșine, de problemele noastre, de ofurile pe care le ducem în spate. Plictiseala ne pune fața în față cu noi și ne forțează să ne confruntăm, să ne analizăm, să ne acceptăm, să ne iertăm, să facem spațiu emoțiilor noastre și să găsim soluții care să ne scoată din impas.
În ciuda vitezei cu care ne conducem viețile, situația pandemică actuală a venit și cu o porție sporită de plictiseală. În loc să ne plângem de ea, să o ocolim și să o condamnăm, poate data viitoare vom reuși să le răspundem cunoscuților zâmbind: Mă plictisesc, dar mi-e bine așa!
