de Sorin Ovidiu Bălan
„Interesul naţional”! „Securitatea naţională”! Vă mai amintiţi aceste expresii care deveniseră obsedante?

Prima aparţinea unui personaj sinistru, un plutonier de manutanţă, pe numele său Gabriel Oprea, devenit preşedintele unei aberaţii politice: un partid pe care nu l-a votat nimeni, dar care totuşi avea senatori şi deputaţi în Parlamentul României. Mascat în patriot, cu o mutră încruntată şi serioasă, pătruns adânc de grijile ţării, acest individ unsuros perora pentru cine voia să-l asculte despre „interesul naţional” pe care îl apăra cu străşnicie. Dar niciodată nu a reuşit să ne spună şi care ar fi, concret, acest interes naţional.

Dar până când Oprea să identifice „interesul naţional” pe care îl slujea, fix din prea multă dragoste de patrie, fosta obială de lângă marmida cu fasole a ajuns general cu patru stele, pentru merite numai de el ştiute. Şi asta nu a fost tot. A mai devenit şi vicepremier. Desigur că un asemenea patriot, nu putea să umble de capul lui pe stradă. Şi nici să stea la semafoare cu coloana oficială cu care se deplasa, pentru că „interesul naţional” pe care îl slujea, putea crea urgenţe. Iar maşina cu care se plimba prin oraş, oricât de „full option” era, nu avea în dotare şi un closet. După nefericitul accident, în care şi-a pierdut viaţa poliţistul Bogdan Gigină, plutonierul Gabriel Oprea a fost dat direct la reformă, ca un bocanc scâlciat şi puturos, purtat de prea multe generaţii de răcani. Un bocanc răpciugos, care o clipă s-a crezut cizmă de general.   Înainte de a se scufunda, Oprea a mai încercat odată să se agaţe de „interesul naţional” cu care umbla toată ziua în gură. Dispariţia lui de la butoanele puterii însemna nimic altceva decât: Patria în pericol. Practic, nu mai avea cine să umble aiurea, venind de la coafor, de la pensat de sprâncene, cu coloane oficiale pe străzile Capitalei, nu mai avea cine să omoare poliţişti şi astfel, ţara intra într-un mare pericol. „Interesul naţional” nu mai avea cui să-i dea crampe la stomac.

Mă întreb mai mult decât îngrijorat: ce ne facem cu Patria, în ce pericole se va mai afla ea, când Oprea va răspunde penal pentru faptele sale şi va fi băgat la pârnaie?

Zilele trecute, parcă am revăzut acest film trist. Aflat la audierile Comisie de Control a SRI din Parlamentul României în legătură cu protocoalele încheiate de serviciul secret cu alte instituţii ale statului, generalul Florian Coldea a susţinut că prin desecretizarea lor, s-a adus atingere siguranţei naţionale a României. Fără însă a putea preciza în ce constă această atingere. În ce fel a fost afectată siguranţa naţională a ţării noastre.

Ca să nu rămânem iar în ceaţă, să ne gândim singuri. Gigi Becali, spre exemplu. Mandat de ascultare pe siguranţă naţională. Cam cum ar fi putut el afecta siguranţa Patriei? Poate să construiască o biserică prea înaltă, iar turlele ei să dărâme vreun avion NATO.

Cât timp am putut dormi liniştiţi pentru că de siguranţa naţională s-a ocupat generalul Coldea, România a fost jefuită de bogăţii naturale strategice, i-au fost bărbierite pădurile, s-a exportat capital ca la concurs, i-a fost distrusă industria de apărare, s-au prăbuşit bănci. Şi exemplele pot continua. Le cunoaşteţi şi dumneavoastră foarte bine. Şi cu toate astea, România a fost în siguranţă. Abia acum însă, când s-a desecretizat faptul că procurorul trebuia să informeze lucrătorul SRI despre mersul unei anchete, care prin lege are caracter secret, suntem cu toţii în pericol.

Apropo! Am aflat că şi siguranţa naţională a Germaniei este în mare pericol. Angela Merkel a declarat că ei nu au protocoale secrete între serviciile de intelligence nemţeşti şi Procuratură.

Cred că este cazul să ne revenim. Şi să constatăm că, deşi Oprea nu mai este, Coldea nu mai este, România continuă să existe. Că are graniţele întregi. Că se află în continuare în cea mai puternică alianţă militară de pe planetă. Că a venit, totuşi, Paştele. Ba mai mult, l-am şi sărbătorit.

Expresia « L’État, c’est moi »  este veche de patru sute de ani şi a devenit desuetă. Nu mai este de actualitate nici: „Dai în mine, dai în fabrici şi uzine”. Ludovic al XIV-lea şi Stalin s-au dus demult.

Deci, băgaţi-vă minţile în cap, Ludovicilor şi Stalinilor, care aţi crezut că aţi luat România pe persoană fizică, pentru că şi noi, oamenii simpli, avem un citat. Unul din Tudor Vladimirescu: „Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor”.

Hristos a înviat!    

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here