de Sorin Ovidiu Bălan
„Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului. Şi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului. Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând.” (Evanghelia după Ioan (9:1-41).

Întâmplarea minunată s-a petrecut în urmă cu ceva vreme. Adică mai bine de două mii de ani. Mai exact, în a şasea duminică de după Paşti. Un orb din naştere a fost vindecat de Iisus. Iar acea zi miraculoasă a fost denumnită „Duminica orbului” şi aşa a ajuns până la noi.

De atunci, s-au tot petrecut minuni. Săvârşite nu numai de Iisus. Săvârşite şi de sfinţi, de preoţi cu har sau chiar de oameni obişnuiţi. Minuni săvârşite în diferite împrejurări, care de care mai ciudate.

Spre exemplu, cu patru sâmbete înainte de 1 aprilie, Ziua păcălelilor, a avut loc o nouă minune. Petrecută chiar la Congresul Extraordinar al PSD – 10 martie 2018.

Şi nu este vorba despre minunatele condiţii de viaţă pe care le vom avea în viitor, prefigurate de clarvăzătorul Liviu Dragnea. Nici măcar despre minunatul proiect „gROwth” care dintr-un scuipat amestecat cu ţărână ar putea crea condiții adecvate pentru creșterea copilului, grădinițe cu program prelungit, after-school în toate școlile din România si nu numai. Şi nici despre minunea care va face ca, printr-o simplă spălare pe ochi la Izvorul promisiunilor, orice tânăr să-şi satisfacă necesităţile fireşti: să aibă un loc de muncă bine plătit sau să-şi deschidă o afacere, să îşi poată permite o locuinţă doar a lui, să îşi întemeieze o familie şi să îşi poată creşte copiii.

Nimic din toate aceste practic, mărunţişuri, care pălesc în faţa minunii cu adevărat mare. O minune aproape Dumnezeiască. La Congresul Extraordinar al PSD, un mut din naştere a vorbit. Şi nu oricum, aşa, simplu, gângăvit, nearticulat, fără ca nimeni să poate înţelege ce spune. Adică să fie o minune numai pe jumătate. Nu! A fost o minune completă. Omul a strigat cu glas tare, limpede şi răspicat, lozinci.

Asta chiar dacă nu se afla în Sala Palatului, unde se ţinea „Congresul Extraordinar al PSD – 10 martie 2018”, ci pe trotuarul de vis-avis, în grupul de protestatari. Dar ce mai contează. Minunea rămâne minune, chiar dacă s-a petrecut în afara evenimentului care a generat-o.

„Vecinii lui și cei ce-l văzuseră mai înainte cerșind au întrebat: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?” Unii spunea că el este, iar alții ziceau: „Nu este el, ci doar seamănă cu el.” Dar el însuși spunea: „Eu sunt acela.”

Aşa era ispitit, în urmă cu mai bine de două mii de ani, bietul ex-orb, de cei care nu credeau în minunea care li se înfăţişa, în faţa ochilor, ca să zic aşa. Iar asta a devenit de atunci o tradiţie. Ca orice minune, cât este ea de evidentă, să fie contestată de către necredincioşi.

La fel s-a petrecut şi cu domnul Ioan Duicu, surdo-mutul care a vorbit în ziua Congresului Extraordinar al PSD – 10 martie 2018” A fost contestat vehement de neîncrezători. Cum că nu este posibil, cum că nu are cum, cum că ştiinţific nu se poate, uitând că în materie de minuni, fie ele săvârşite şi la un congres, ştiinţa păleşte.

Tututror acestor contestatari, Ioan Duicu, beneficiarul minunii, le arată, fără însă să rostească nici o vorbă, o hârtie oficială, semnată şi ştampilată.

La protestul din faţa Sălii Palatului a fost amendat de Jandarmeria Română cu suma de 2.000 de lei, pentru că: „… a strigat lozinci anti PSD”

Iar cu documentele oficiale, nu te pui.

De atunci, acea neuitată sâmbătă de 10 martie 2018, se numeşte „Sâmbăta mutului care a vorbit” (Programul de ţară după Dragnea (6: 6-66).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here