Pesediştii au intrat cu bocancii în Codul Penal sub pretextul aplicării cerinţelor unei directive UE privind respectarea prezumţiei de nevinovăţie. Problema e că în comunitatea europeană un demnitar demisionează imediat ce asupra sa planează suspiciunea de corupţie, în timp ce politicianul român se ţine cu toată puterea de funcţia publică şi după ce a fost condamnat definitiv în instanţă. Cu noile modificări, baronii PSD din Parlament ne iau şi dreptul de a vorbi public despre faptele de corupţie. Or, asta nu e o întoarcere în timp la regimul ceauşist, ci la perioada bolşevică a anilor 50

Actuala lege penală favorizează făptuitorul în sensul că „orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului”, dar pentru actualii guvernanţi nu-i destul. Ei vor să impună tăcerea absolută, să nu mai îndrăznească nimeni să-i deranjeze cu discuţii despre corupţie.

Despre corupţi numai de bine!

Omerta PSD-istă suna astfel: „În cursul urmăririi penale şi al judecării cauzei în procedură de cameră preliminară sunt interzise comunicările publice, declaraţiile publice precum şi furnizarea de alte informaţii, direct sau indirect, provenind de la autorităţi publice sau orice alte persoane fizice sau juridice referitoare la faptele şi persoanele ce fac obiectul acestor proceduri. Încălcarea acestei obligaţii reprezintă infracţiune şi se pedepseşte, potrivit legii penale”, zice modificarea adoptată la Camera Deputaţilor. Cu alte cuvinte, mult mai uşor ajunge la puşcărie cel ce vorbeşte despre hoţiile lui Liviu Dragnea, Laurenţiu Nistor sau Mircea Bobora (să zicem, aşa, ipotetic), decât unul dintre cei trei suspecţi aflaţi în cercetarea DNA. Parlamentarii PSD pretind că modificările impuse de ei sunt rupte din practica europeană, dar magistraţii îi contrazic. „Aceste reglementări contravin jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), Recomandării (2003) 13 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei, Rezoluţiei nr.428/1970 adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei privind obligaţia statelor de a asigura accesul oricărei persoane interesate şi mass-media la informaţii de interes public. Cercetările efectuate în cauze de corupţie, spălare de bani, evaziune fiscală, cauze de violenţă etc reprezintă informaţii de interes public, aşa încât, restricţia echivalează cu încălcarea dreptului publicului de a avea acces la informaţii publice”, susţin magistraţii.

Mărturia mincinoasă

Procurorii susţin că, prin modificarea art. 273, se dezincriminează infracţiunea de mărturie mincinoasă. „Va fi extrem de dificilă, chiar imposibilă, aflarea adevărului, în condiţiile în care martorii vor şti că pot minţi fără să aibă nicio consecinţă, având imunitate”, susţin magistraţii. În replică, pesediştii susţin că modificarea îi oferă suspectului şansa de a nu se „înfunda” singur. „Alineatul prin care se completează acest articol garantează dreptul persoanelor audiate de a păstra tăcerea sau de a refuza să facă afirmaţii care le-ar putea auto-incrimina – cerinţă expres prevăzută la art. 7 din Directiva 343”, susţin legiuitorii PSD.

Drepturile inculpatului

O altă modificare va obliga procurorii ca, imediat după înregistrarea unei sesizări care priveşte o persoană, să o anunţe pe aceasta şi să îi permită să asiste la actele efectuate. „În acest mod, nu vor mai putea fi administrate mijloace de probă care presupun confidenţialitate, precum înregistrările telefonice sau ambientale, percheziţii domiciliare sau informatice ori prinderi în flagrant”, susţin procurorii. De cealaltă parte, politicienii susţin că: „În momentul de faţă se abuzează de prevederile legale, în sensul că, deşi procurorul are „bănuiala rezonabilă” că o persoană ar fi comis fapta penală, aceasta este audiată iniţial în calitate de martor, situaţie în care nu poate nici păstra tăcerea (martorul nu poate refuza audierea), nici nu poate evita auto-incriminarea (pentru că ar putea fi acuzat de mărturie mincinoasă). Amendamentul în cauză nu face altceva decât să spună că dacă procurorul a strâns suficiente probe care indică o persoană în calitate de suspect, acesta trebuie să îi comunice această calitate pentru ca aceasta să poată beneficia de dreptul de a tăcea sau a nu se auto-incrimina”

Accesul la bazele electronice de date

Legea se modifică în sensul că: „Este interzis organelor administraţiei de stat să furnizeze date şi informaţii din bazele electronice de date la care părţile, experţii parte sau avocaţii părţilor nu au asigurat accesul, pentru garantarea principiului egalităţii de arme”. Prin această modificare, procurorii spun că vor fi privaţi de un instrument indispensabil în investigarea infracţiunilor şi anume accesul rapid la informaţii pentru a putea acţiona eficient pentru descoperirea faptelor. „Nu poate fi condiţionat accesul procurorului şi al poliţistului la instrumente investigative de acordarea aceluiaşi drept şi autorilor infracţiunilor. Dreptul la apărare presupune garanţii pentru persoana cercetată, nu tăierea instrumentelor la care are acces organul de urmărire penală, pentru a-l împiedica să descopere infracţiunile săvârşite”, susţin procurorii DNA.

Modificările legislative au fost votate săptămâna trecută în Camera Deputaţilor şi urmează să ajungă la Senat.

Marcel Bot

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here