de Marcel Bot
Când îşi ridică poalele-n cap senatorul PNL Carmen Hărău, e cazul să ia notiţie toate chivuţele. Zilele trecute, senatoarea s-a produs cu o indiscreţie dezgustătoare în publicaţia proprietate personală, destăinuind lumii intimităţile pe care i le-a încredinţat o jurnalistă, aceea pe care „O cheamă Anuţa…”

Mojicia este cu atât mai mare, cu cât ea vine după o îndelungă elaborare a „confesiunii” prin corecţii şi ajustări, după lungi conversaţii telefonice purtate de la Casa Poporului cu o femeie care şi-a „dovedit ataşamentul faţă de editor”, pitită în closetul redacţie să nu tragă nimeni cu urechea. Şi chiar dacă textul a fost dichisit, nu ştirbeşte cu nimic vocaţia nativă de caţă a autoarei. Acum mai mult ca oricând i se potriveşte doamnei senator PNL Carmen Hărău apelativul de „Coana Leonora”, în sensul sugerat de jurnaliştii de la Hunedoara Liberă. Altminteri nu e nimic aristocratic în gestul său. (Banii nu vin la pachet cu eleganţa şi rafinamentul spiritului aristocratic de altădată.)

Am citit şi recitit textul ca să înţeleg la ce foloseşte grosolănia. De ce a simţit Carmen Hărău să arunce public detalii despre convingerile religioase ale „fiicei adoptive”? Asta în condiţiile în care e ştiut faptul că mizeriile propagandei comuniste au provocat ostilităţi împotriva respectivului cult, prejudecăţi ce nu s-au stins pe deplin nici în zilele noastre. De ce să intri cu bocancii  (murdari, nu rupţi) peste sufletul unui om pe care pretinzi că încă îl preţuieşti? Povestea cu „scriu pentru Ana” nu ţine. „Confesiunea” putea fi trimisă Anuţei în privat.

De fapt în toată chestia asta nu e vorba de „Anuţa”, ci de Hărău. Aşa cum zice de la primele vorbe ale penibilei indiscreţii: „Rolul de “Mama răniților” în filmul vieții nu se ocupă cu casting. El vine peste tine. Accepți să-l joci, sau îl lași să treacă…” Aşadar, doamna senator PNL a ales să-l joace. Prost. Pentru că faptele bune se fac cu discreţie şi, dacă tot îl invoci pe Dumnezeu, ar trebui să-ţi fie suficient că El ştie. Şi mai zice „Mama Răniţilor”: „Cred, din tot sufletul, că toate astea ne sunt trimise,  în pachet, de Dumnezeu. Și mai cred că nimic din ceea ce noi, oamenii, avem, suntem și putem face, nu are sursa primară în noi înșine, oricât am fi de inteligenți, de puternici, de buni, pentru că inteligența, puterea, bunătatea, ele însele, sunt darurile Lui pentru noi, oamenii. Și mai cred că suntem datori să dăm și altora din ce-am primit!” Citind asta cu gândul că Doamna se află într-o goană năprasnică după funcţii şi demnităţi, aş zice că Eleonora Carmen Hărău lucrează la statutul postum de MOAŞTE. „Moaştele preacuvioasei Coana Leonora”. Nu sună rău. Dar a ratat drumul din cauza orgoliului care o obligă să-şi trâmbiţeze faptele bune. În definitiv şi găina când face un ou e „Mama Răniţilor” în felul ei, dar oasele n-o să-i ajungă în raclă.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here