Scopul vizitei a fost acela de a dona carte românească (aproape 5.000 de volume), oferită de Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” și Consiliul Judeţean Hunedoara pentru Liceul „Nicolae Bălcescu” din Gyula, Ungaria. E vorba de o şcoală cu predare în limba română, iar delegaţia din Hunedoara a fost primită cu nedisimulată bucurie. În mare cam asta a fost. În detaliu sunt multe, foarte multe, de spus…
Marcel Bot

Românii din oraşul Gyula nu au nimic din încrâncenarea minorităţii maghiare din secuimea românească. La şcoala în care învaţă etnici români, în pauze, limbile sunt amestecate şi – surprinzător pentru noi – la bufetul din incinta liceului servirea se face exclusiv în limba maghiară, eventual cu mici lămuriri în engleză. (Cel puţin cu noi aşa au mers lucrurile.) Primăria are plăcuţe bilingve şi ni s-a spus că aproape toţi locuitorii oraşului înţeleg limba română, dar la târguieli am avut nevoie de interpret. Totuşi, contra unui bacşiş de 20 de forinţi am obţinut din partea unei vânzătoare din oraş un „Mulţumesc frumos”, impecabil, în cea mai curată rostire românească. De altfel, grupul nostru a fost privit cu sinceră simpatie de localnicii maghiari (poate şi pentru faptul că echipa de handbal feminin a Ungariei tocmai bătuse „biztos” naţionala României).

La început a fost plecarea

Se aşeza să ningă. Ningea! La uşa microbuzului, Sebastian Bara, managerul Bibliotecii Judeţene, stă să ne preia pe „inventar”. Va răspunde de noi până la revenirea în ţară, aşa că a intrat foarte serios în rolul de „custode”. Are o listă şi face prezenţa. Suntem jurnalişti şi artişti, dispuşi să însoţească donaţia de carte la liceul românesc de la Gyula. Aflăm că românii din Ungaria pronunţă „Jula” şi conotaţia peiorativă ne amuză. Facem băşcălie, deşi în micuţa capitală a românismului din Ungaria nu se „dă cu jula”. (Spunem asta pentru că cineva din grupul nostru a avut curiozitatea să întrebe cum de nu-şi priponesc bicicletele în lanţuri.) Drumul de la Deva la Gyula e anevoios, poticnit, din cauza zăpezii şi a accidentelor rutiere. Ninsoarea ne hăituieşte până aproape de frontieră. În Ungaria miroase a toamnă târzie.

Unde greşim?

Oraşul Gyula e la 5-6 kilometri de graniţă. Are o populaţie de peste 32.000 de locuitori, dintre care vreo 750 se declară români. (Din discuţii aflăm că ar fi până-n trei mii, dar mulţi nu „se mai ţin de români”.) Liceul „Nicolae Bălcescu” are o clădire, relativ nouă, modernă, elegantă şi spaţioasă, construcţie la care arhitecţii i-au proiectat un turn ca o clopotniţă ortodoxă din Ardeal, detaliu ce o face unică în peisaj. Suntem cazaţi în căminul şcolii, în camere ce aduc a hotel de trei stele. Pe holurile şcolii copiii se distrează în limba maghiară. Din când în când, prindem şi frânturi de română. Sporadic, dar corect. Fără accent, semn că elevii stăpânesc bine limba maternă. Tinerii de acolo par conştienţi că sunt locatarii a două culturi care se întrepătrund în chip firesc. Gândul ne zboară involuntar spre şcolile ungureşti de acasă şi la gâlceava necontenită din secuime. Aşadar, unde greşim?

De departe, România e mai frumoasă

Camioneta cu cele aproape 5.000  de volume de carte românească a fost însoţită la Gyula de Daniel Andronache, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara, consilierii judeţeni Lenuța Armean şi Petru Hodor, directorul Bibliotecii Județene – Sebastian Bara şi un mini-ansamblu compus din doi instrumentişti şi solista Elena Evsei, cărora li s-a alăturat Lavinia Zselnyan – o tânără şi foarte talentată interpretă de muzică populară din Hunedoara. După predarea cărţilor, gazdele ne-au organizat o serbare emoţionantă în sala de festivităţi a şcolii. Poezie, jocuri populare şi cântece româneşti. Artiştii noştri au dat la schimb un recital de colinde. Printre spectatori s-a aflat şi Florin Vasiloni – consulul general al României la Gyula, alături de Tiberu Iuhas – preşedinte pentru Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria. Înainte de întoarcerea acasă, delegaţia din Hunedoara a fost primită de conducerea Primăriei Gyula, ca prim contact pentru o colaborare viitoare. Pe parcursul vizitei s-au rostit discursuri, s-au legat promisiuni. Lucruri simple, fireşti, aparent banale. Şi totuşi, „afară”, cuvintele produc un ecou neaşteptat, merg direct la inimă. De departe, România pare mult mai vrednică de iubit.

Cartea, cel mai frumos dar

„Este o mare bucurie pentru mine să mă aflu aici, în mijlocul românilor din orașul Gyula și să vă transmit toate gândurile bune din partea Bibliotecii Județene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva. Anul 2018, anul în care serbăm centenarul formării României Mari, este pentru noi toți un prilej de mare bucurie, de emoție și de recunoștință față de cei care au clădit România Mare. Este un prilej minunat de a ne afla mai aproape,  cu vorba și cu fapta, de românii care trăiesc dincolo de hotarele României. De aceea ne aflăm aici, pentru ca, dincolo de cuvintele calde pe care vi le adresăm, să vă oferim darurile noastre, ale Bibliotecii Județene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, să dăruim Liceului „Nicolae Bălcescu” din Gyula cărți în limba română, cărți de istorie și de literatură, cărți din diverse domenii, pentru ca vorba românească să vă fie mai apropiată, pentru ca tinerii, copiii dumneavoastră, să poată citi marile opere ale clasicilor români, să cunoască mai bine cultura și civilizația românească, să se familiarizeze cu limba noastră românească, „dulce ca un fagure de miere”

Sebastian Bara, managerul Bibliotecii Judeţene

 

Limba, „frumoasă ca o duminică”

„Cuvântul scris îşi are sfinţenia proprie şi cred că, dacă copiii primesc o literatură bogată, variată, atunci vor citi şi li se va îmbogăţi vocabularul acestei limbi care – cu cuvintele lui Nichita Stănescu – e frumoasă ca o duminică. Totodată va întării şi apartenenţa la neamul din care ne tragem. Cu cât cunoaştem mai multe valori ale culturii româneşti, cu atât mai mult se întăreşte această legătură, acest sentiment de identitate”

Maria Gurzău – Czegledi, director Liceu „Nicolae Bălcescu” din Gyula

 

Puterea unei naţiuni stă în cultură

„Am dus cărţi pentru că – în opinia mea, cultura este cel mai important segment al dezvoltării unei naţiuni. Cultura şi învăţământul reprezintă stabilitatea şi puterea unei naţiuni. La Gyula există o comunitate românească excepţională, care ne-a făcut din nou să fim mândri că suntem români, ne-am simţit ca acasă aici şi sperăm ca acesta să fie doar începutul unei colaborări foarte lungi, în care noi să venim aici cu tot ce avem mai bun în judeţul Hunedoara şi să-i primim la noi ca pe nişte fraţi”

Daniel Andronache, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Hunedoara

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here