Acest eveniment cu profunde rezonanțe spirituale va avea loc în ziua de 18 octombrie 2019, ora 18:00, în incinta Deva Mall, etajul trei, Salle d’Or.
Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara și în parteneriat cu Editura Agnos din Sibiu, organizează, în cadrul celei de-a XX-a ediții a Salonului Hunedorean al Cărții, o întâlnire cu binecunoscutul preot Constantin Necula.
Cu acest prilej, preotul Constantin Necula își va lansa cea mai recentă carte, scrisă în acest an, „în una dintre cele mai dureroase veri românești”, cum spune autorul în prefață, carte purtând titlul „Întru Adormire lumea nu ai părăsit… Meditații în Postul Adormirii Maicii Domnului”. Vor mai fi lansate alte două volume semnate Constantin Necula: „Duminici în dar. Predici și gânduri” și „Împreună cu Hristos. Cultura creștină a prevenției”. Toate trei cărțile au văzut lumina tiparului în anul 2019 la Editura Agnos din Sibiu.
Preotul Constantin Necula este absolvent al Facultății de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu și este doctor în teologie, specializarea catehetică-omiletică și pedagogie creștină. Este o personalitate ecleziastă foarte cunoscută în spațiul public, foarte îndrăgită și cu o putere deosebită de a atrage publicul de toate vârstele. Este autorul a zeci de volume de predici, de studii și articole de teologie ortodoxă, dar și de cărți pentru copii și tineret. A scris, de asemenea, numeroase studii în limba română și în limbile franceză, italiană, germană. Conferințele sale sunt urmărite cu un interes aparte pentru că ele aduc în fața publicului un preot, un teolog cu o gândire suplă, racordat la realitățile secolului XXI, un spirit modern care, profund credincios și iubitor de Dumnezeu, știe să înțeleagă și să tălmăcească starea lumii în care trăim. Mutațiile profunde din știință, din viața oamenilor, efectul considerabil al informatizării asupra gândirii umane nu exclud, în opinia lui Constantin Necula, credința în Dumnezeu Tatăl și în Iisus Hristos. Dimpotrivă, o viață trăită întru credință, urmând preceptele biblice, nu este în contradicție cu progresul rapid al societății omenești. Preotul Constantin Necula găsește punți directe de comunicare cu oameni din toate straturile sociale și de toate vârstele, știe să-și apropie cititorii, auditorii, enoriașii de valorile fundamentale ale creștinismului.
Și la această întâlnire, preotul Constantin Necula va găsi subiecte cu care să atragă interesul celor ce vor veni la lansare și care, fără nicio îndoială, vor fi în număr foarte mare.
Episcopia armatei. Episcopul de Alba Iulia.Clerul militar și-a făcut prezența în armata română îndată după Unirea Principatelor. Dar până și în Războiul de Independență „preoții de garnizoană” aveau un statut incert, fără a se bucura de avantajele corpului ofițeresc. Abia declanșarea Primului Război Mondial a motivat Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și Marele Cartier General al Armatei să adopte un set de Instrucțiuni prin care să sistematizeze rețeaua preoților din armată și să o asimileze ierarhiei militare. Șeful Serviciului Religios al Armatei a primit gradul de colonel, iar simplii preoți militari, inițial locotenenți, după fapte de eroism, puteau deveni căpitani. Experiența traumatizantă a războiului, dar și mentalitatea care a dus la menținerea în Constituția din 1923 a sintagmei „Biserică dominantă” pentru Biserica Ortodoxă Română au determinat o structurare și mai elaborată a activității preoților în oștire.Legea pentru organizarea clerului militar, din 6 august 1921, a înființat Episcopia Armatei. Actul mai prevedea numirea pe lângă fiecare regiment a unui preot aparținând cultului majoritar din unitatea în cauză. Pentru ca și militarii aparținând minorităților etnico-religioase să poată beneficia de asistență spirituală, în fiecare garnizoană exista câte un cleric cu grad ofițeresc, preot, pastor, rabin sau imam.Ierarhul Episcopiei Armatei purta titulatura de episcop de Alba Iulia, localitate în care se afla și sediul central al instituției. Prin această amplasare se urmărea ameliorarea prestigiului orașului care găzduise lucrările Marii Adunări Naționale de la 1 decembrie 1918. Episcopul de Alba Iulia se încadra într-o dublă jurisdicție. În calitate de arhiereu, era membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. În plan militar, avea gradul de general și funcția de inspector al clerului militar aparținând tuturor cultelor.Miron Cristea, devenit mitropolit primat în 1919, a căutat ca prin numirea episcopului armatei să-l recompenseze pe unul din protopopii ortodocși din Transilvania care să se fi remarcat în acțiunea politică românească pentru Unire. Primul vizat a fost Vasile Saftu, protopop al Brașovului, fost președinte al Sfatului Național Român din Țara Bârsei. Numit în 1921, el nu și-a mai putut lua funcția în primire, deoarece a murit la 6 aprilie 1922. Al doilea vizat a fost Ioan Teculescu, protopop al Alba Iuliei, președinte al Consiliului Național Român local la 1918. Rămas văduv, el și-a luat numele monahal de Iustinian. A fost primit cu toată deferența de autoritățile bisericești și de stat. I s-a acordat Ordinul „Coroana României”, în rangul de Comandor, și medalia Răsplata Muncii pentru Biserică, clasa I. A fost hirotonit episcop de Alba Iulia la 10 martie 1923 și instalat la 10 aprilie, în același an. Și prezența sa în fruntea Episcopiei Armatei a fost scurtă, deoarece în decembrie 1924 a devenit episcop de Cetatea Albă și IsmailProfesor de istorie și teologie morală la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu, Ioan Stroia a fost numit în 1908 protopop ortodox al Sibiului. La 15 iunie 1925 a fost hirotonit episcop al armatei. Între meritele dobândite în această calitate, se cuvine menționată redactarea în 1931 a Instrucțiunilor provizorii asupra serviciului religios în timp de pace și în timp de campanie. Pe parcursul păstoririi sale, s-a străduit să obțină cât mai multe locașuri de cult pentru armată.Moartea lui Ioan Stroia în 1937 a deschis din nou problema succesiunii la scaunul episcopal al armatei. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a propus Ministerului Apărării Naționale trei candidați. A obținut câștig de cauză Partenie Ciopron, în primul rând pentru faptul că a fost combatant în Primul Război Mondial, rănit în 1917 în luptele de la Oituz. În plus, el a avut în perioada postbelică o carieră remarcabilă. Călugărit în 1921, a absolvit în 1933 cursurile Facultății de Teologie din Cernăuți, fiind numit în anul următor exarh al mânăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor. Pericolul declanșării unui nou război global l-a determinat pe episcopul de Alba Iulia, Partenie Ciopron, să depună eforturi în vederea sporirii numărului preoților din armată, ajungând de la 30 de clerici în 1937, la peste 100 în 1941, anul începerii beligeranței României. Conștient de utilitatea unui organ de presă bisericească, el a înființat în 1940 revista Arma Cuvântului. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pe lângă asistența religioasă acordată soldaților, preoții militari au depus eforturi pentru a regenera viața bisericească din Basarabia, dezorganizată după un an de ocupație .(r)(.dr.Gheorghe P.Budau