de Sorin Ovidiu Bălan
Recent încheiatul Campionat Mondial de Fotbal din Rusia, a scos în prim-plan un personaj care a încântat toată planeta. Nu a fost unul dintre starurile care au evoluat pe gazon. Nici nu a înscris vreun un gol spectaculos. Nici nu a creat vreo fază memorabilă la poarta adversă. Ci a fost un suporter înfocat al echipei care reprezenta ţara ei. Cred că aţi ghicit cu toţii la cine mă refer. Este vorba despre peşedintele Croaţiei, doamna Kolinda Grabar-Kitarovic.
Am remarcat faptul că mulţi microbişti, inclusiv de la noi, din România, au fost suporteri ai Croaţiei în finala cu Franţa. Sociologii au încercat tot felul de explicaţii. Că de regulă, publicul ţine cu cel mai slab, că şi croaţii alcătuiesc o echipă tare, că…
La nimeni nu am văzut să spună şi un adevăr evident: popularitatea pe care doamna Kolinda Grabar-Kitarovic şi-a cucerit-o cu o naturaleţe de star de cinema, a transferat-o şi asupra echipei. Asupra jucătorilor. V-aţi îndrăgosti de Luka Modric? Sincer, mi se pare cam urâţel. Dar nu-i aşa că l-aţi simpatizat, ca om, nu ca fotbalist, după ce a fost îmbrăţişat, în câteva rânduri, bine mediatizate, de către doamna Kitarovic?
Asta înseamnă să fii lider. Asta înseamnă să-ţi susţii ţara. Să contribui decisiv la imaginea ei în lume. Îmi vin acum în minte două momente memorabile. Primul, în vestiarul croaţilor, când s-au calificat în finală. Preşedintele s-a dus să-i felicite pe jucători. Unii dintre ei erau la bustul gol. Nu s-a sfiit, aşa transpiraţi cum erau, să-i îmbrăţişeze. Ridică asta moralul? Fără discuţie. Poate este forţată un pic comparaţia, dar mă gândesc la Regina Maria, care, cât era ea de regină, nu s-a sfiit o clipă să panseze pe front, rănile puroinde ale soldaţilor.
A doua fază mi se pare şi mai importantă. Festivitatea de premiere. Unde, din punct de vedere al imaginii, i-a călcat în picioare şi pe Putin, gazda competiţiei, dar şi pe Macron, preşedintele învingătorilor. Adică două personaje care, din start, plecau cu avantaj în faţa preşedintelui croat. Şi totuşi. Toţi ochii au fost aţintiţi asupra doamnei Kitarovic. Iar ploaia torenţială a fost aliatul care a făcut-o să învingă definitiv. Nesimţirea lui Putin de a sta singur sub umbrelă, greşeala fatală pe care a făcut-o de a nu-şi invita, măcar simbolic, oaspeţii sub o umbrelă care oricum nu-i acoperea, dar se uda şi el în rând cu ei, alături de faptul că doamna Kitarovic a stat în ploaie stricându-şi pieptănătura ca să-i felicite pe actorii spectacolului, au făcut-o să devină cel mai important personaj de la festivitatea de premiere.
A doua zi, am aflat că doamna preşedinte vorbeşte şapte limbi străine, că a redus veniturile nejustificate ale demnitarilor, că a ridicat salariul minim în sectorul privat, că a vândut limuzinele de lux ale miniştrilor şi banii i-a băgat în buget, că şi-a redus salariul la jumătate şi altele asemenea.
Şi acum, să ne uităm în curtea noastră şi să ne întristăm. Despre carisma conducătorilor noştri, nu are rost să vorbim. Johannis, la summit-ul NATO, stătea stingher, fără să fie băgat de nimeni în seamă. Cât despre Veorica… Râdea ca la Videle, clar fără să priceapă nimic, atunci când s-a întâlnit cu prinţul Charles. Să mai facem o comparaţie între faptul că în Croaţia s-au desfiinţat pensiile speciale ale demnitarilor, iar la noi nu ştiu cum să înfiinţeze privilegii noi? Să mai zicem de cele şapte limbi străine vorbite de primul cetăţean al Croaţiei, şi de faptul că demnitarii noştri siluiesc Limba Română, care pare să le fie un mare duşman? Să mai spunem că mulţi dintre ai noştri şi-au luat bacalaureatul la seral într-o miercuri, pe când împlineau 35 de ani, iar până vineri terminaseră două facultăţi şi aveau şi trei doctorate?
Rezultatul? Kitarovic foloseşte excepţional pentru ţara ei prilejul oferit de CM de fotbal. Noi avem o ocazie uriaşă. Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, când toată lumea va fi aţintită cu ochii pe noi. Ce le vom oferi? Un spectacol jalnic, un bâlci de doi bani. Un permanent scandal pe lucruri mărunte. Dacă nu cumva se dă o lege, să scape Dragnea de pârnaie, dacă dă Johannis banii înapoi pe care i-a luat fraudulos, sau de ce Ambasada Suediei a şters un filmuleţ cu decorarea lui Koveşi, uitând că nici Dragnea, nici Johannis, nici kovoşi nu sunt eterni pe funcţii.
Eu cred că pe Europa o doare fix în şale de aceste frământări şi dispute ale noastre. Dar, din păcate, nu suntem în stare să ne ridicăm puţin deasupra mărunţişurilor. Nu am depăşit starea de suporteri la un amărât de meci Steaua-Dinamo, uitând că, totuşi, mai există şi campionatul mondial. De calificat, nu suntem capabili. Dar se întâmplă, câteodată, ca regulile să ne permită să participăm şi noi. Aşa cum este acum cu preşedinţia CE. Şi noi, cum vom contribui la spectacol?
Ne vom cafti între noi, ne vom da la gioale şi le vom strica gazonul, în timp ce partenerii de competiţie ne vor privi nedumeriţi şi ironic-amuzaţi.
Când pe net au fost distribuite măsurile de care v-am pomenit luate de doamna Kitarovic, am văzut şi comentarii care m-au îngrozit: „Populisme”!
Păi nu-i mai bine ca ai noştri să-şi facă dormitor de 500 de metri pătraţi, să-şi dea pensii din ce în ce mai speciale, să plece în concedii din ce în ce mai exotice, ca nu cumva să fie socotiţi populişti?
