de Marcel Bot
Mi-aduc aminte de vorba unui dregător ce devenise subiect de presă. „Ce vă tot luaţi de mine că eu sunt un primar aproape cinstit”.
Atunci am râs, însă acu mă gândesc că e posibil să fi avut un pic de dreptate. El e o biată lichea în comparaţie cu adevăratele canalii care vor să scoată hoţia din ilegalitate. Gata cu „noaptea ca hoţii”. Să fie legal şi la vedere, limpede ca lumina zilei. Ordonanţa 13, din februarie, e parfum pe lângă ceea ce se întâmplă acum în Parlamentul României . Au luat-o metodic, ca la carte. Mai întâi au demolat conflictul de interese care nu le permitea să fure în familie şi au schimbat legea cum ar face ţăranu’ care vede că vine furtuna şi ridică toată casa să strângă recolta de pe ogor. Pe urmă au dat o lege prin care orice parlamentar poate ţine o negustorie fără fereală. Bună şi asta, doar că trebuia cârpită de urgenţă să curgă banii fără licitaţie. Premierul Tudose le-a servit-o printr-o ordonanţă. Şi pentru că, nu-i aşa?, „orice hoţ neprins e negustor cinstit”, parlamentarii au dat marea spargere la legile justiţiei.
Mai au puţin de lucrat la imagine, să nu îndrăznească nimeni să-i arate cu degetul, după care au să se socotească şi cu divinitatea pe legile moralei. Cu ce drept le-a pus Dumnezeu în palmă un deget obstrucţionist? Despre policar este vorba, degetul care încetineşte mâna să intre până la umăr în casa de bani. Ăla nu-i pe treaba lui.
Miodrag Bulatovic povesteşte în „Oameni cu patru degete” că hoţii de buzunare îşi tăiau policarul ca să fie mai eficienţi. Era o gaşcă internaţională de infractori, cu toţii ajunşi în RFG din lagărul comunist. Ruşi, bulgari, unguri, sârbi, ucraineni şi români se stabiliseră pe gropile de gunoi ale occidentului şi „operau” în iadul capitalist. Erau borfaşi cu reputaţie şi cu o anume demnitate de breaslă. Aveau un „cod etic” profesional. Autorul cărţii zice că pungaşii din România au ajuns să fie cei mai detestabili dintre borfaşi pentru că erau răi, lacomi şi, mai ales, pentru că erau trădători. Zilele acestea, în Parlament, pare că au dobândit solidaritatea de breaslă. Şi asta nu-i puţin lucru.
