de Sorin Ovidiu Bălan
„Ba pe-a mă-tii”! Această celebră replică din „Telegrame” a lui Ion Luca Caragiale, magistral rostită de Birlic în filmul cu acelaşi nume a lui Sică Alexandrescu, mi-a venit în minte astăzi de dimineaţă, auzind interviul dat de doamna Codruţa Koveşi la un post de radio.
Şi mi-a mai răsărit în minte ceva. O cugetare. S-ar putea să nu fie originală, s-ar putea ca altcineva să o fi rostit-o cu mult mai mult har şi înţelepciune decât de mine. Dar precis a făcut-o luând la cunoştinţă despre o situaţie similară cu cea din ultimele zile. Cugetarea nu v-o spun decât la sfârşit.
Dezvăluirea făcută de SRI, anume desecretizarea protocoalelor secrete cu DNA şi cu Parchetul General a provocat o furtună de nedescris. Documentul, consistent altminteri, a fost analizat pe toate părţile. Luat punct cu punct şi disecat. Analişti de toate mărimile şi de toate specialităţile, mai pricepuţi sau mai puţini dibaci, au desluşit inclusiv înţelesurile ascunse ale unor paragrafe. Triumf maxim al adversarilor Codruţei care, într-un moment de inconştienţă sau de mitomanie exagerată, a declarat senină că nu există nici un fel de astfel de protocol, deşi ea îl semnase cu mânuţele alea două. A mizat probabil pe faptul că protocolul avea caracter secret şi nimeni, niciodată nu va avea curajul să-l dezvăluie. Dar şi tentative scheunate ale partizanilor Codruţei de a linişti iureşul. Un război surd, care exclude cel mai important personaj: Noi! Cetăţenii! Un război în care se evită să se spună cele două lucruri extrem de grave ale acestui protocol. Pentru că nu ne interesează personajele care l-au semnat, ci consecinţele lui.
Prima chestiune rezidă din câteva prevederi care reglementează raportul procuror-lucrător de informaţii. Anume că trebuie să se formează echipe mixte de anchetă, că SRI poate cenzura înregistrările cerute de către procuror şi, poate cel mai grav, că procurorul care primeşte o informaţie de la serviciul secret, are obligaţia ca în termen de 60 de zile, să raporteze ce a făcut cu ea. Adică să dea date din dosar, chiar dacă ancheta este secretă.
Ce înseamnă toate acestea? Înseamnă revenirea României la perioada de dinainte de 1989. Înseamnă transformarea SRI, adică a unui serviciu de intelligence, în organ de anchetă penală. Înseamnă întoarcerea la vechea Securitate pe care noi, naivii de rând, o credeam desfiinţată o dată cu Revoluţia. Înseamnă că după bunul plac, oameni care devin Dumnezei, au posibilitatea să dispună după cum vor de soarta unor semeni, doar pe simplul argument că: „lasă că ştim noi”.
Şi mai înseamnă ceva, care, după părerea mea este de neiertat. Înseamnă o bătaie de joc la adresa celor care în 1989 au ieşit în stradă cu mâinile goale să doboare dictatura. A celor care au murit. A celor care au rămas schilodiţi de gloanţele ticăloşilor. A celor care au sperat că în România, Securitatea, oricum s-ar mai numi ea, nu va mai avea dreptul să ancheteze oameni, şi chiar să-i bage la puşcărie, doar pe motivul că: „lasă că ştim noi”.
Un serviciu secret are dreptul să ancheteze penal numai într-o dictatură. Or, în decembrie ’89, tocmai pentru asta s-a luptat. Pentru dărâmarea dictaturii. Deci, cei care prin acest protocol, au dat practic SRI, dreptul de a ancheta, au reinstaurat dictatura în România.
A doua chestiune extrem de gravă priveşte direct pe cei astfel anchetaţi. Se naşte o situaţie complicată, pentru care trebuie găsită o rezolvare rapidă. Multe dintre punctele analizatului protocol, încalcă prevederi din Codul de Procedură Penală sau chiar articole din Constituţie. Deci, dosarele construite pe baza unor astfel de anchete sunt nule. Ce facem însă cu oamenii care le-au căzut victime? Cum se poate îndrepta situaţia, pentru că dosarele, clar, trebuie revizuite. Aici nu există decât două căi. Fie Parlamentul emite un act normativ pentru toate dosarele, ori fiecare învinuit sau inculpat, cu propriul dosărel în braţe, se adresează individual instanţelor pentru revizuire. Ceea ce este practic imposibil, pentru că sunt mii de astfel de dosare şi asta ar însemna blocarea instanţelor.
Acum, în final, să vă dezvălui şi cugetarea. Dimineaţă spuneam, doamna Koveşi, cu nonşalanţă, uitând că a spus că nu a existat nici un fel de astfel de protocol, explica senin că ceea ce a semnat ea, nu este unic. Că şi Daniel Morar, înaintea ei, semnase un astfel de protocol. Mai mult, şi alte instituţii au astfel de protocoale secrete cu SRI. Cu alte cuvinte, îi dă în gât şi pe alţii, crezând astfel că i se va diminua vina. Bună treaba cu denunţul, nu-i aşa?
Iar cugetarea este aceasta. Nu este suficient ca să fii javră fără caracter ca să parvii. Ca să devii lichea, trebuie să ai şi puţină inteligenţă.
