de Cristian Răcăşan
Stăteam acum câteva zile la un pahar de vorbă (era de fapt unul de coniac) cu vreo 7-8 amici într-un bar şi dezbăteam într-o notă comică actualitatea urbei…că ce poţi face când nu poţi influenţa evenimentele…le povesteşti. Din vorbă în vorbă ajung să le povestesc despre o piesă de teatru clasică interpretată într-o formă modernă (chiar SF) văzută de mine la teatrul sibian. Am fost uimit de dezinteresul total pentru teatru arătat de amicii de pahar, mai ales că oamenii nu erau nişte needucaţi, ci indivizi cu studii superioare şi cariere sănătoase în domeniile lor. M-am gândit atunci că fiecare om are o scară a valorilor diferită, scară în care probabil arta, cultura are o importanţă diferită de la individ la individ. Imediat mi-am amintit de Piramida lui Maslow – Piramida trebuinţelor învăţată în facultate şi m-am întrebat oare nevoia de cultură pe unde o fi situată în această ierarhizare a nevoilor sau ea nu se mai regăsește în această listă a trebuințelor unui individ?
După ce un om işi satisface nevoile de bază, nevoile fiziologice (apă, aer, hrană, somn, sex), după ce işi satisface nevoile de securitate (are un apartament, o casă, nimic nu-i ameninţă existenţa), după ce işi construieşte şi un grup social (familie, prieteni, partener de viaţă), după ce işi satisface şi nevoia de recunoaştere socială (stima de sine, încredere, respect – are o carieră frumoasă, îşi cumpără o casă şi mai mare şi o masină şi mai frumoasă), ce-i mai rămâne de facut? Cred ca undeva în dezvoltarea generaţiilor X (decreţeii), Y (milenialii) şi Z (iGeneration) cineva a uitat să ne spună că e important să căutăm şi frumosul în viaţă şi am rămas blocaţi în faza de acumulare de bani, avuţii, în etapa de recunoaştere socială. Trăim pentru a munci şi a acumula, pentru a ne hrăni şi a respira, pentru a ne ocroti copiii şi a ne organiza şi cu greu reuşim să facem 2-3 concedii de câte o săptămână într-un an în care să părăsim casa şi să cunoaştem lumea. Cultura nu mai are loc în acest puzzle complicat al vieţii de adult.
Mâine, vineri 16 martie de la ora 19.00 în Deva, la sala Pro Arte a Colegiului Naţional Decebal aveţi posibilitatea de a vedea o piesă de teatru foarte bună, selecţionată în 2017 în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Sibiu (al 3-lea festival de teatru din Europa ca importanţă) jucată de masteranzii de la Universitatea de Arte din Târgu-Mureş: „Mede/Ea sau Despre fericirea conjugală”.
Spectacolul propune o incursiune în lăuntrul cel mai intim al omului modern, parcă din ce în ce mai străin în propria lume. E un spectacol ce pune întrebări: Cum ne influenţează viaţa degradarea, în cadrul societăţii de consum, a vechilor mituri la care încă ne raportăm: iubirea ideală, familia fericită?; Sunt aceste mituri moarte deja, au devenit clişee fără valoare?; E nevoie să le reconsiderăm, pentru a nu ne pierde valorile?; Mai ştim să comunicăm cu adevărat cu cei de lângă noi?
Sinopsis: „Mede/ea sau despre fericirea conjugală este un text scris de Roxana Marian și are la bază piesa celebră al lui Euripide, Medeea. Este un text profund şi puternic încărcat emoțional, care practic descrie povestea unei căsnicii din două puncte de vedere: el și ea.
Medeea – fata cu un trecut greu și imposibil de uitat, femeia neînțeleasă de bărbatul ei, omul predestinat să nu își găsească fericirea și mama care greșește ecuația dintre copii și răzbunare. O singură femeie, o viață întreagă, fapte ireversibile. Ea e Medeea.
Iason – bărbatul organizat, deștept și curajos care a trăit și a văzut tot, soțul dornic de a da și de a cumpăra totul pentru soție, omul „înzestrat pentru fericire”. Un singur bărbat, o aventură vitală, liste cu mici bucăți ale vieții. El e Iason.
Spectacolul denotă multă precizie, eleganță și muncă în echipă. Nu este vorba despre o simplă poveste pentru o seară ușoară de duminică, dar nici despre tragedia unei femei neintegrate în societate. Nu. De ce apare doar Medeea în titlul piesei? De ce sunt șapte Medei pentru întruchiparea uneia și aceeași Medeea? Și de ce simt toate șapte la fel? Pentru ce? Pentru cine? Pentru a putea fi capabili de a esențializa răspunsul, trebuie să privim dincolo de imagini. Dincolo de fericire.”
Vă invit cu entuziasm la un spectacol de teatru valoros şi, pentru a face pariul mai uşor de câştigat de catre deveni, supralicitez şi vă anunţ că intrarea la spectacol este gratuită, deci nu riscaţi absolut nimic dacă vă prezentaţi. Dacă nu vă place, vă ridicaţi (în linişte) şi plecaţi.
Sau noi devenii suntem prea snobi pentru a consuma arta gratuită?
