Atunci când o căprioară simte mirosul unui prădător de la câteva sute de metri distanță, o stare de anxietate generală se instalează în corpul ei. Semnalul pericolului ajunge inițial la creier care trimite mesaje specifice pentru a manageria această situație: se secretă adrenalina, inima bate cu putere, respirația se accelerează, căile respiratorii se extind, vasele de sânge se dilată, toate pentru a asigura irigarea cu sânge a mușchilor necesari în următarea etapă – lupta sau fuga. Mușchii se încordează, pupilele se dilată și vederea periferică este restricționată pentru a se putea concentra mai bine pe prădător. Alte sisteme se închid automat (digestia, salivarea, excitarea) pentru a oferi capacitate maximă de funcționare în respectiva situație de pericol.
de Mădălina Oana
Exact aceeași fiziologie este mobilizată și în cazul anxietății oamenilor. Doar că aici, motivele care pornesc starea de alertă au mai rar o legătură directă cu supraviețuirea și se învârt mai degrabă în jurul unor chestiuni ca: lipsa banilor, un credit prea mare, traficul infernal, separarea de cei dragi, judecata celorlalți, pierderea controlului, incertitudinea, etc.
Tulburările de anxietate sunt mult mai frecvente decât am putea crede, pot fi ereditare, pot avea legătură cu un dezechilibru de substanțe chimice din creier sau pot fi dobândite prin experiențe traumatice.
În cazul unei traume, elementele care vor decora acel tablou vor fi asociate cu starea de alertă, chiar în lipsa stimulului nociv: dacă un câine a sărit dintr-un tufiș și ne-a mușcat, la vederea unui tufiș vom fi mereu precauți și vigilenți.
Deși este o emoție ale cărei manifestări sunt extrem de neplăcute, anxietatea are un foarte important rol în supraviețuire: căprioara are o șansă de a evita pericolul și a se salva, iar oamenii au oportunitatea să acționeze în sensul temerilor pentru a regla și încheia situația incertă, prin anxietate.
Cu toate acestea, atunci când experimentezi această tulburare pentru o lungă perioadă de timp, nu numai că ești însoțit în permanență de emoții negative, de teamă și de frică, dar, ca și în cazul căprioarei, nu mai poți funcționa cu toate sistemele la maxim. Calitatea vieții tale scade, ești centrat mereu pe starea de alertă și pierzi constant din bucuriile vieții.
Vestea proastă e că sunt șanse foarte mici să scapi complet de anxietate, indiferent dacă apelezi la alcool, droguri, mișcare, meditație, terapie, medicație. Ba chiar unele dintre aceste metode reușesc cu succes să o amplifice, pe termen scurt și lung. Vindecarea tulburărilor de anxietate este reprezentată prin a învăța cum să trăiești cu ea, cum să o controlezi.
În ultima perioadă se vorbește tot mai des despre o epidemie de anxietate socială creată de aplicațiile de social media. Te uiți în noutățile aplicațiilor tale și observi că toți duc o viață minunată. Dacă ești vulnerabil la atacuri de anxietate te vei simți singurul cu probleme reale, inadaptat. Această concluzie nu este însă una clară: cauzează social media o creștere a anxietății sau sunt persoanele anxioase mai atrase de ecrane? Până la urmă, vulnerabilitatea spre anxietate există în noi, indiferent de cauzele care, într-un final, o vor declanșa.
