Dacă nu ai ce face și te cam plictisești, ai putea să arunci o privire la comentariile națiunii de pe rețelele de socializare sau din diverse grupuri sociale. Poate ești novice în acest domeniu, nu știi cum să începi și atunci îți sugerez să alegi pagina unui reality show televizat, destul de celebru, indiferent de abilitățile și cunoștințele tale teoretice și practice din domeniul pe care îl reprezintă acel show.
de Mădălina Oana

Eu, de pildă, deși nu mă pricep extrem de tare la gătit, am ales un show culinar. Din fericire, nici comentatorii acelei pagini nu păreau să se priceapă foarte bine la gătit, așa că m-am simțit între ai mei. Asta însă nu împiedica pe nimeni să exprime convingeri extrem de vehemente și categorice în privința abilităților diferiților concurenți din acel show, a gustului mâncării care răzbătea, pesemne, dincolo de ecranul televizorului și asupra chefilor bucătari ale căror experiențe profesionale, care i-au plasat în acea poziție, erau, se pare, inutile în cazul de față.

Pasiunea și înverșunarea creștea cu fiecare comentariu citit. În vâltoarea evenimentelor, nici nu se mai ținea seama de regulile concursului. Nu mai contează cine cum a gătit, ăla trebuia să piardă pentru că e un îngâmfat arogant. Ălalalt face strategii și nu-și are locul într-un show despre onoare și demnitate.

Iar lucrurile nu s-au oprit aici. Au urmat apoi înjurături, jigniri și atacuri personale între comentatori, aprecieri înțepătoare ale celor implicați în show, ba chiar s-au lansat pe mai multe fronturi adevărate teorii ale conspirației în care noi, privitorii suntem manevrați de forțe malefice și atotștiutoare.

M-am simțit ca la un duș rece sau ca după o săpuneală zdravănă. Am ieșit complet ciufulită dintr-o încăierare în care, deși am fost doar un privitor pasiv, am simțit tesiunea dusă la cote alarmante.

Kerry Goyette (fondatoare și președintă a Aperio Consulting, dar și autoare a lucrării The Non-Obvious Guide to Emotional Intelligence) menționează că 90% din performanța la locul de muncă este datorată inteligenței emoționale – bineînțeles, dacă și abilitățile profesionale se ridică la un nivel corespunzător. Totodată, 85% din succesul financiar reprezintă rezultatul personalității și al abilității de comunicare, de negociere și de a-i conduce pe alții, pe când 15% este rezultatul capacităților profesionale dobândite (însemnate, totuși).

Inteligența emoțională reprezintă capacitatea de a identifica, de a evalua și de a gestiona stările și emoțiile personale, dar și pe-ale celor din jur. Pilonii inteligenței emoționale sunt: o bună cunoaștere de sine, o bună conexiune socială, precum și adaptarea la mediul de apartenență.

Atunci când ai dificultăți în a te detașa de situații în care nu ești implicat, atunci când nu faci diferența între comportament și persoană, atunci când argumentele pe care le aduci nu servesc rațiunea ci o nevoie de-a ta rămasă probabil neexplorată, atunci când apelezi la înjurături și jigniri ca să refulezi o furie pe care nu ai idee cum altfel ai putea să o exprimi, atunci când primul tău răspuns la o interacțiune nouă este bazat pe agresivitate, atunci când nu concepi că un conflict se poate rezolva altfel decât prin forță, atunci când nu faci diferența între un show televizat și viața reală, înseamnă că ai mari lacune în ceea ce privește inteligența ta emoțională. Procentul mare de persoane cărora pare că le lipsește acest tip de inteligență mi se pare îngrijorător. Și totuși, performanțele profesionale scăzute de care ne plângem constant, par acum ceva mai explicabile.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here