de Sorin Ovidiu Bălan
În loc să-şi ia liber de Ziua Muncii, funcţionarii de la Comisia Europeană au lucrat, în frunte cu şeful lor, preşedintele Jean-Claude Juncker. Şi, aşa cum se întâmplă mereu când lucrezi în zi de sărbătoare în loc să stai la un mic şi o bere, iese o tâmpenie. Ce-or fi fumat, ce-or fi băut, dar tâmpenie au făcut. Sau, ca să ne exprimăm în insipidul „limbaj diplomatic”, au fătat ceva inacceptabil pentru orice ţară membră UE zdravănă la cap…
I-auziţi aici probă de comunicat: „O inovaţie majoră în cadrul bugetului propus (pe perioada 2021 – 2027 n.n.) este consolidarea legăturii dintre finanţarea UE şi statul de drept. Respectarea statului de drept reprezintă o condiţie prealabilă esenţială pentru buna gestiune financiară şi pentru eficacitatea finanţării din partea UE.”
Va să zică, ai stat de drept, te alegi cu ceva din bugetul UE. N-ai stat de drept, ohne Geld, pas d’argent, senza soldi, zonder geld.
Desigur că vor fi o groază de cetăţeni europeni care, convinşi că la ei în ţară nu există stat de drept, se vor repezi să salute iniţiativa. Poate vor ieşi şi în stradă ca să o susţină. Să te ţii pancarte: „# STATUS PRAWA”, ori „# СТАТУС НА ПРАВО”, sau: „# PRÁVNÍHO ŘÁDU”, de ce nu şi „# TEISĖS STATUSAS“, sau: „ # A JOBB STATUSJA”, ca să nu mai zic de autohtonul: # STATUL DE DREPT“.
La prima vedere, propunerea, susţinută cu entuziasm de domnul Juncker: „Ziua de astăzi este un moment important pentru Uniunea noastră“ este una corectă. Ţările europene din lumea civilizată, trebuie să respecte statul de drept. Să nu încalce în nici un fel drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Iar UE a găsit un mijloc extrem de eficient ca să facă presiuni asupra celor care ies din rând: diminuarea sau chiar tăierea finanţărilor.
Ce frumos!
Numai că în spatele acestei faţade plină cu bune intenţii şi de declaraţii roz, se ascunde o realitate cruntă. O mizerie poleită diplomatic, în care unii se cred deştepţi şi trebuie să câştige, pe seama unora pe care îi cred fraieri, care trebuie să piardă.
Să ne întoarcem în urmă cu un an. Atunci a fost o primă încercare de a tăia posibilitatea României de a accesa fonduri europene. Atunci nu a fost vorba despre statul de drept, ci de ceva mult mai năstruşnic, să nu spun altfel: Comisia Europeană voia să declanşeze o: „procedură de deficit excesiv pe prognoză”. Cu alte cuvinte să ne ardă preventiv, pentru ceva estimat, nemaiaşteptând ca acel ceva să se întâmple. Adică să nu aştepte sfârşitul anului ca să vadă exact deficitul bugetar şi dacă ne-am încadrat în limitele impuse, ci să ne taie de la caşcaval pe estimări apărute în spaţiul public, făcute de te miri cine. Este ca şi cum ai băga pe cineva la puşcărie, aşa, pe estimări, ca nu cumva să comită în viitor o crimă, pentru că despre el, câţiva vecini au spus că l-au văzut mergând pe stradă încruntat.
De astă dată însă, nu suntem numai noi în cofă, ci şi celelalte state europene considerate de mâna a doua.
Nu complicatul şi gingaşul stat de drept din Polonia, Ungaria, Cehia, Bulgaria, România sau Lituania îi tulbură somnul lui Juncker, ci ceva cu mult mai simplu şi mai pământean. Banii.
În sinceritatea ei, Comisia Europeană ne mărturiseşte chiar ea acest lucru: „Se aşteaptă ca Europa să joace un rol mai important în asigurarea securităţii şi a stabilităţii într-o lume instabilă, într-un moment în care Brexit va lăsa un gol considerabil în bugetul UE”.
Nu-i aşa că voi sunteţi deştepţi, iar noi suntem proşti? Nici nu ne-am prins despre ce este vorba de fapt. La Bruxelles, există un aparat de funcţionari de toate rangurile, umflat, stufos şi ineficient, mare parte din el nefolositor organizaţiei, dar care încasează lefuri uriaşe. În plus, beneficiază şi de o groază de avantaje. Or, toate acestea costă. Mulţi, foarte mulţi bani. În condiţiile în care Anglia a ieşit din UE, înseamnă că nu se mai încasează cotizaţia ei anuală, care era de aproximativ zece miliarde de euro. Cu gaura asta în buget, domnul Juncker are două posibilităţi. Una: să reducă cheltuielile cu aparatul funcţionăresc. Doi: să nu reducă cheltuielile cu aparatul funcţionăresc. Atunci, de unde banii ca să acopere deficitul lăsat de Brexit? Simplu. De la fraieri, cărora le tăiem fondurile europene, pe motiv că nu respectă statul de drept. Cine stabileşte dacă se respectă statul de drept, sau nu? Fix acei funcţionari cărora le-ar scădea lefurile şi avantajele dacă nu s-ar tăia proştilor din UE finanţările europene, ca să se economisească bani pentru ei.
Polonia a anunţat deja că se împotriveşte vehement acestui mod de a alcătui viitorul buget al UE. Poziţia Ungariei o ştim deja. Bulgaria face şi ea scandal împotriva dublului standard, în care proştii veniţi mai nou în organizaţie primesc mărfuri de calitate inferioară de la deştepţi.
Şi România?
De 1 Mai s-au consumat peste 30 de milioane de mici. Cantitatea de bere băută încă nu s-a calculat. O să se facă în curând, măsurând estimativ cam cât s-au pişat românii de Ziua Muncii.
