Un eveniment relativ obișnuit pe plaiurile noastre mioritice a stârnit o serie de reacții mobilizatoare din partea psihologilor, sociologilor, jurnaliștilor, bloggerilor și influencerilor: o persoană publică de la noi, obișnuită cu lumea mondenă și cu showurile de televiziune a ajuns la spital din cauza loviturilor primite de la iubitul ei. Nu e prima vedetă care trece prin asta și în niciun caz prima femeie.
de Mădălina Oana

Reacțiile controversate au apărut ca urmare a comentariilor făcute în mediul online de către persoane obișnuite: Bine i-a făcut! Las’ că și-o merita, botoxata! Știa omul ce are acasă, sigur nu e nici ea ușă de biserică!

Acest soi de satisfacție populară la sus amintitul eveniment a propagat o undă de nemulțumire și îngrijorare cu privire la sănătatea noastră psihică, emoțională și la viitorul nostru comun. Lipsa de empatie, de compasiune, de bunătate a provocat revoltă printre cei care se simt responsabili să intervină în vreun fel.

În cazul meu, revolta a început odată cu studiul realizat de World Vision România care arată că 9 din 10 părinți consideră că bătaia e spre binele copilului. Tot ce se întâmplă în continuare este o consecință a unei mentalități care s-a introdus în noi atât de adânc încât se confundă acum cu cine suntem în realitate.

Mirarea se reflecta și în faptul că mulți dintre cei care se declară pro violență sunt femei, la fel ca victima. Da, e trist că o femeie crede că o alta ar merita acest tratament, dar la fel de trist este și că ea însăși consideră că bătaia este un instrument de îndreptat caractere și că ea însăși consideră că, în anumite situații, ar merita o corecție similară.

Creștem cu convingerea că merităm să fim bătuți, că trebuie să fim pedepsiți, că e necesar să fim mai sus decât ceilalți. Creștem învățând că iubirea trebuie să doară uneori, că forța e cea care dictează aici, că trebuie să ne comparăm cu ceilalți pentru a afla cine suntem. Creștem simțindu-ne mici, defecți, incapabili, inconștienți, mărunți, nemerituoși de respect, insignifianți și totuși, cumva, ne așteptăm la o minune care să ne transforme peste noapte în adulți adaptați și echilibrați.

Suntem obișnuiți cu bătaia din familie, din școală, de pe stradă. Există agresiune în mai toate mediile sociale și noi totuși sperăm ca acest concept să se dizolve în neant. Unii dintre noi poate au reușit să aibă acces, în ciuda statului inițial, la o perspectivă lărgită a acestui aspect. Dar ce se întâmplă cu aceia care încă se zbat în nebuloasă?!

Pentru unii este prea târziu, poate unele răni sunt prea adânci ca să fie vreodată vindecate complet, poate în unele cazuri durerea este prea mare ca să ne auzim țipând, dar asta nu înseamnă că încetăm vreodată din a încerca. Făcând asta ar fi ca și cum am afirma că într-adevăr, cineva-oricine din lumea aceasta, merită să fie bătut.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here