de Sorin Ovidiu Bălan
Balada „Meşterul Manole” a devenit în zilele noastre, desuetă. Şi asta pentru că Manolii de azi, odată cu trecerea timpului, au dobândit şi alte cunoştinţe şi deprinderi, decât banala construcţie a unei mânăstiri.
Să luăm, ca un exemplu, cazul domnului Darius Vâlcov. Un veritabil Manole modern. Doar că el a modificat niţel compoziţia zidului. Adică nu a mai folosit, ca bătrânul Manole, formula „Ana plus cărămizi”, ci „tablouri de valoare plus cărămizi”, la pereţii casei lui din Slatina. Că doar nu era să o zidească pe „soţioara lui / floarea câmpului”, doamna Lavinia Şandru şi astfel să păgubească politica românească de o stea.
Modificată cred eu că trebuie balada şi la capitolul unde se vorbeşte despre abilităţile bătrânului meşter şi a echipei sale. Adică, la pasajul unde îl flituie pe Negru-vodă: „Află că noi ştim / Oricând să zidim /Altă monastire / Pentru pomenire, /Mult mai luminoasă /Şi mult mai frumoasă!”, să se adauge: „Iar noi mai ştim, / Ca să ticluim, / O revoluţie fiscală, / De vă băgăm pe toţi în boală.”
Ar fi mult mai aproape de realitatea zilelor noastre, pentru că domnul Vâlcov, nu mai seamănă cu fraierul de Manole, unicalificat, care a furat meseria de la înaintaşi, ci este absolvent de ASE. Universitate unde a învăţat nu numai cum se ia şpaga în cimitir, peste morminte, cam aşa cum se dă coliva de Sâmbăta Morţilor, ci şi cum se face o revoluţie fiscală.
Revoluţie fiscală pe care Darius i-a convins pe ceilalţi meşteri mari, calfe şi zidari, adică Dragnea, Grindeanu, Tudose, Dăncilă, Vasilescu şi alţii asemenea, ca să o implementeze.
Pe data de 14 februarie, anul curent, revoluţia fiscală a lui Manole Vâlcov a trăsnit cu zgomot deznădăjduit în comuna Roşia de Amaradia, judeţul Gorj. Mai exact, a lovit-o chiar în moalele capului, năucind-o complet, pe doamna Daniela Zavelca, angajată part-time femeie de serviciu la grădiniţa din localitate, cu un salariu lunar de 217 lei. Asta s-a petrecut în momentul în care doamna directoare i-a comunicat că, deşi e zi de leafă, nu are nimic de luat. Ba, mai mult, domnul contabil socoteşte în premieră mondială câţi bani mai are ea de adus de acasă, pentru bucuria şi plăcerea pe care i-a oferit-o grădiniţa, de a spăla culoare şi veceurile ei, ca şi când mişcările cu mop-ul ar fi fost exerciţii la sala de fitness.
Uluită, femeia a întrebat pe bună dreptate:
– Păi cum? Din cauza cui?
– Din cauza lui Darius, a răspuns directoarea.
Zadarnic femeia de serviciu part-time şi-a căutat prin minte. În comună nu era niciunul, Darius:
– Care Darius?
– „A lui Istaspe”, a plusat directoarea. Nici de Hystaspes nu auzise femeia de serviciu part-time, „Scrisoarea III” se preda în clasa a VII-a, iar ea nu fusese la şcoală decât până într-a patra.
Văzând încă că directoarea face paradă ce cultura ei, a decis să nu se lase nici ea mai prejos, pentru că şi ea avea acasă „National geographic” pe cablu, aşa că i-a replicat:
– Doamnă directoare, eu am văzut la televizor că în ţările alea negre şi bananiere din cornul Africii, alea fără legi, unde la triburile pierdute în junglă şefii de trib când se supără se mănâncă între ei, dacă vine unul şi-i aşează altuia mai bine frunzele de palmier pe acoperişul colibei, ca să nu-l mai plouă, beneficiarul lucrării îi dă, acolo, o banană, două. Nu-i cere să-i repare şi acoperişul, şi să-i mai şi aducă de acasă două banane, că l-a lăsat să i-l repare.
Gândire economică impecabilă, la femeie de serviciu part-time de la grădiniţa din comuna Roşia de Amaradia, judeţul Gorj.
Acum, în viaţa fiecărui Darius, vine un Marathon. Un moment al înfrângerii. Marathonul lui Darius Manole Vâlcov a fost zilele trecute şi s-a numit ÎCCJ, care l-a condamnat la 8 ani de puşcărie. Se ştie că în penitenciar, deţinuţii care ies la muncă au parte de reducere a pedepsei, proporţional cu zilele lucrate. Ce-ar fi totuşi ca domnului Vâlcov să i se aplice propriu-i cod fiscal şi pe măsură ce iese la muncă, în loc să i se scadă zilele de detenţie, să i se adauge? Să mai vină cu zile de acasă.
