Una dintre legile percepțiilor susține că atunci când posedăm informații separate dar semnificative dintr-un conținut, vom reuși să vedem mintal, pe baza percepțiilor anterioare și a gândirii, imaginea totală a respectivului conținut. Numai că, vedeți voi, experiența ne învață că, de multe ori, se întâmplă să întregim eronat acel total.
de Mădălina Oana
Spre exemplu:
Atunci când știm despre cineva că are foarte mulți bani, presupunem instantaneu că este și foarte inteligent dacă a reușit să ajungă la acest statut sau că, prin educația aleasă pe care i-au permis-o resursele financiare, chiar și moștenite, a reușit să filtreze viața de neghină. În realitate, în multe cazuri, ni se dovedește contrariul atunci când observăm că respectiva persoană face paradă cu avuțiile sale, prinsă în nebulosă, nereușind să zărească pentru nicio secundă lumina.
Avem pretenția ca aceia care grăiesc pentru popor, în numele lui, fie că sunt jurnaliști acreditați sau doar entuziaști, să cunoască libertatea mai presus de orice. De prea multe ori, însă, se întâmplă să le fie slujitori devotați unor oarecare stăpâni.
Cei care se vor a fi percepuți generoși, solidari, altruiști se îneacă adesea în cuvinte care par a nu înceta vreodată să-i elogieze pe ei îndeajuns.
Credem că, în vremuri de restriște, cei numiți conducători ai unei țări, vor avea competența și curajul să spulbere ceața din jur. În realitate, ne izbim de neștiință, incompetență, teamă și lipsă de asumare.
Atunci când vorbim despre intelectuali, despre profesori, creatori, scriitori, oameni cu spirit, ai siguranța că respiră aerul rarefiat al evoluției, al înălțimilor. Întregul odată perceput se destramă însă ca un castel de nisip sub un val furios atunci când conștientizezi că discriminarea rasială, generalizarea, ura și batjocura fac parte din arsenalul lor de a pluti pe un norișor extrem de fragil în existență.
Putem să-i numim ipocriți. Putem să le reproșăm cutumele. Putem să-i judecăm și să-i condamnăm definitiv. Dar nu am face altceva decât să acționăm pe baza unei percepții fals create chiar de către noi înșine. Umanitatea nu înseamnă doar bine sau rău ci ambele de-a valma care se năpustesc către noi. Ce e primordial pentru fiecare va fi întotdeauna pus la loc de cinste. Celelalte vor exploda mai devreme sau mai târziu. Ce putem noi face este să ne respectăm umanitatea și să alegem cu grijă ce este cu adevărat esențial pentru ființa noastră. Puțini sunt aceia care reușeșc să stea aproape de soare pentru atât de mult timp. Și, din păcate, eroi se nasc prea puțini printre noi!
