Retrocedarea Domeniului Kendeffy (în jur de 10.000 de hectare de teren în masivul Retezat, judeţul Hunedoara) s-a produs la data 6 decembrie 2006 printr-un înscris eliberat de Prefectura Hunedoara. După 11 ani de proces, instanţa de fond – Judecătoria Haţeg – a decis că retrocedarea s-a făcut nelegal. Câţiva jurişti ai Ministerului de Finanţe au scotocit, cu o tenacitate incredibilă, prin arhivele de la Paris pentru a prezenta magistraţilor adevărul istoric.

Ce cuprinde Domeniul Kendeffy

Domeniul Kendeffy a fost revendicat de două pretinse moştenitoare (Maria Kendeffy şi Elisabeth Pongracz) din Austria, care au depus cereri de retrocedare la primăriile din Petrila, Pui, Sarmizegetusa, Sântămăria Orlea şi Râu de Mori. Colectivul de lucru al Comisiei Judeţene pentru stabilirea drepturilor de proprietate a hotărât că austriecele pot fi împroprietărite cu 7.135,58 hectare pădure (la Petrila – 796,16 ha, la Pui – 310, 52 şi la Râu de Mori – 6.029,90 ha). Celor două austriece li s-a mai dat 118,40 hectare teren agricol, 1.288,21 hectare teren neproductiv, 2.241,73 hectare stâncărie şi 150 de hectare de păşune alpină. Comisia a emis Hotărârea nr. 202/2006 pe baza căreia a fost emis titlul de proprietate. În cazul Kendeffy, pretinsele moştenitoare au depus cereri de retrocedare la primării, dar prefectul Cristian Marius Vladu şi subprefectul Attila Dezsi au decis (caz unic în Hunedoara, cel puţin) să sară peste comisiile locale şi să execute documentele de reconstituire prin comisia judeţeană. Ulterior, Domeniul Kendeffy a fost completat abuziv şi fraudulos cu încă vreo 350 de hectare de păşune care pur şi simplu apar în Cartea Funciară, dar nu se regăsesc în titlul de proprietate.

Suspiciuni de fraudă. Statul intră parte în proces

Instituţiile statului au reacţionat greoi şi cu întârziere la sesizările presei care semnala că Domeniul Kendeffy a fost retrocedat fraudulos. Mai întâi Curtea de Conturi a României şi apoi Instituţia Prefectului Hunedoara au admis, prin 2013, că retrocedarea s-a făcut în condiţii dubioase. „Într-adevăr există suspiciuni de fraudă în cazul retrocedărilor din Masivul Retezat. Noi am declanşat verificări asupra felului în care au fost emise titlurile de proprietate, iar Ministerul Finanţelor intervine ca parte în procesul intentat de Academia Română, ca reprezentant al intereselor statului român. Mi se pare profund incorect felul în care a fost protejată proprietatea statului de către funcţionarii publici”, declara Vasilică Potecă, subprefectul judeţului Hunedoara de la acea vreme.

Despăgubiri în aur la procesul „Optanţilor” de la Paris

Potrivit unui raport din 2013 al Curţii de Conturi a României, reconstituirea dreptului de proprietate după solicitarea celor două moştenitoare ale familiei Kendeffy a fost nelegală. Fraţii Ludovic și Gabriel Kendeffy au rămas fără cea mai mare parte din proprietăţi după Reforma Agrară din anul 1921, fiind despăgubiţi de statul român. „Domeniul Retezat a aparţinut fraţilor Ludovic şi Gabriel Kendeffy. Primul a părăsit ţara şi a fost despăgubit în procesul optanţilor din Fondul A cu suma de 856.211 coroane – aur drept despăgubiri şi 14.844 coroane aur daune pentru dezorganizarea exploataţiei, conform Deciziei Tribunalului Arbitral de la Paris. Gabriel Kendeffy, rămas în ţară, a respins ofertele de ieşire din indiviziune, declanşându-se un lung proces judiciar care nu s-a finalizat până în anul 1949. Domeniul Kendeffy a intrat în anul 1949 în proprietatea Academiei Române fiind cea mai veche rezervaţie ştiinţifică din România. Reconstituirea este ilegală deoarece cetăţenii străini nu pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate şi, mai mult decât atât, pentru jumătate din domeniu se plătiseră despăgubiri”, se arăta în auditul din 2013 al Curţii de Conturi a României. De asemenea, o hotărâre din anul 1924 a Comitetului Agrar – Secția Transilvania, păstrată la Arhivele Naționale – județul Hunedoara, arăta că soții Gabriel și Suzana Kendeffy mai dețineau, în 1924, o sută de jugăre (circa 60 de hectare) de teren agricol şi păşuni.

Acte de cetăţenie în fals

Maria Kendeffy s-a declarat moştenitoare a lui Gabriel Kendeffy din calitate de noră. Născută în anul 1920, Maria Kendeffy a decedat într-un spitalul-azil administrat de Ordinul Maltez din Viena la data de 7 aprilie 2017. Nu s-a prezentat la niciunul din termenele procesului început în 2009. În iunie 2017, magistratul Judecătoriei Haţeg a luat act de decesul pârâtei şi a emis adresă către avocatul Majay Laszlo „cu solicitarea de a depune diligenţe în vederea obţinerii certificatului european de moştenitor în ceea ce priveşte prezumtivii moştenitori ai defunctei Kendeffy Maria”. Din datele noastre, actul nu a ajuns la dosar. Pe de altă parte, Maria Kendeffy pretindea că ar fi obţinut cetăţenia română, la cerere, cu câteva luni înainte de a fi împroprietărită. A depus în acest sens un înscris (nr.4312 din 20 decembrie 2005) emis de Ambasada României de la Viena, dar pe parcursul anului 2016, Direcţia Generală de Paşapoarte a emis un act prin care arată că pretinsele moştenitoare din Austria au obţinut cetăţenia română în 2009, la trei ani după ce intraseră în posesia Domeniului din Retezat. Conform legilor în vigoare la data emiterii titlului de proprietate, cetăţenii străini nu aveau dreptul la retrocedări de teren.

Soluţia instanţei de fond, pe scurt:

„În baza art.III alin. 2 indice 1 din Legea 169/1997 constată că reclamanta ACADEMIA ROMÂNĂ şi intervenienţii: STATUL ROMAN, COMUNA BRETEA ROMÂNĂ, COMUNA SÂNTĂMĂRIE ORLEA, ASOCIAŢIA COMPOSESORALĂ BĂRĂŞTEANA, justifică interes în promovarea prezentei acţiuni şi respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei interesului invocate de pârâtele: Kendeffy Maria, Pongracz Elisabeth şi SC Rotunda SRL. Constată că pârâta Pongracz Elisabeth nu îndeplineşte condiţiile art.48 din Legea 18/1991 şi art. 42 din Constitutie, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor incluse în titlurile de proprietate nr. 90878/646 ,90878/647 , 90538/901 şi dispune excluderea acesteia de pe titlurile de proprietate mai sus menţionate. Admite acţiunea, cu precizarea ulterioară, formulată de reclamanta Academia Română, împotriva pârâtelor: Kendeffy Maria, Pongracz Elisabeth, SC Rotunda SRL şi Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Hunedoara – Instituţia Prefectului judeţului Hunedoara. Admite cererea de intervenţie cu precizarea ulterioară, formulată de intervenientul Statul Român. prin Ministerul Finanţelor Publice. Admite cererea de intervenţie formulată de intervenienta Comuna Sântămărie Orlea. Admite cererea de intervenţie formulată de intervenienta Comuna Bretea Română. Respinge, ca neîntemeiată, cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de Asociaţia Composesorală Bărăşteana. Admite cererea de intervenţie accesorie în interesul intervenientei Comuna Sântămărie Orlea, formulată de intervenientul accesoriu Petrescu Mircea-Neonel. Respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâtele-reclamante-reconvenţionale Pongracz Elisabeth şi Kendeffy Maria – decedată în cursul procesului, continuată de Helene Karoly şi Pongracz Elisabeth. Obligă pârâtele Pongracz Elisabeth şi Helene Karoly la plata sumei de 8250 lei cheltuieli de judecată către U.A.T. Bretea Română. Ia act că reclamanta va solicită cheltuieli de judecată pe cale separată. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată conform art.260 Cod proc. civilă de la 1865, azi, 10.08.2020. Document: Hotarâre  327/2020  10.08.2020”

Marcel BOT

 

3 COMENTARII

  1. Mda, se intelege ca fostilor proprietari Gabriel și Suzana Kendeffy le-au confiscat statul comunist proprietatile, fratele fiind despagubit deja. Nora lor , Maria, Kendeffy (impreuna cu o persoana-nu se mentioneaza calitatea acesteia) vin dupa x ani sa o recupereze, asa cum au facut mii de persoane cu sau fara drept (iar multi fara drept au mostenit ce n-au avut nici neam de neamul lor). Sentinta este redactata de amatori, sau cine a transcris-o, deoarece consemnarea faptului ca pentru jumatate de proprietate au existat despagubiri nu era relevanta, ca doar ele cereau partea sotilor Gabriel și Suzana Kendeffy-care nu au fost despagubiti si vad ca nici nu mentionati ca le-au fost confiscate abuziv proprietatile. Intre timp Maria K moare, nu se mentioneaza cine/ce rol are persoana cealalta (reclamanta initiala) si statul roman decide sa atace sentinta anterioara ca sa recupereze mostenirea de la baba, se face ca ar fi instiintat eventualii mostenitori ai babei dar ca sa vezi scrisoarea nu se regaseste in dosar..(cunosc eu strategiile avocatesti si judecatoresti de tip romanesc obisnuiti cu jaful) . Hai sa zicem ca baba a murit si n-are copii si deci dreptul familiei sotului ei s-ar pierde..atacand sentinta initiala prefectura isi recupereaza terenul, detinut in custodie din 1949 pana in prezent, si acum e acum..sa vedem cui i-l ´´instraineaza´´..ca m-as mira ca aceasta proprietate sa ramana mult timp fara proprietar privat. Sa stiti domnilor ca totul se plateste, si fiecare va lasa mostenire copiiilor lor efectele faptelor lor din timpul vietii, si vor privi neputinciosi de pe lumea cealalta cum se face dreptate 😉 Asta e…a fost amuzant sa citesc si sa vad cum mai lucreaza justitia romana, nimic nou, totul vechi si putred..Inca nu au invatat sa scrie corect, legal si onest o sentinta.

  2. Atat de tarziu vine si dreptatea! Cine plateste? Dar ma intreb ce reuseste Academia Romana sa faca din proprietatea pe care a primit-o de gratuit de la Statul Român dupa i-a fost confiscata proprietarului. Ar fi bine sa vedeti fosta casa de oaspeti de la Rotunda, care dupa ce Academia s-a tolanit peste ea ca proprietar, zace intr-o revoltatoare ruina. La fel si fosta cabana silvica. Este un adevarat dezmat de indolenta si dispret pentru darul oferit de Dumnezeu prin acest masiv Retezat. Accesul spre Poiana Pelegii nu exista, desi doi mari proprietari se lauda pe la televizor cu un drum impracticabil pentru care incaseaza sume revoltatoare de la turisti. Doi salariati stau cu chitantierele in mana la bariera de la Gura Apei si jefuiesc turistii ca sa mearga cu masina 2 kilometri, restul drumului este impracticabil si merg pe jos. In sezon, intr-un singur weekend se incaseaza peste 100.000 de lei si ghertoii cu salarii uriase nu gasesc bani macar pentru un utilaj sa netezeasca drumul plin de hartoape. JAF LA DRUMUL MARE! De curand am aflat ca in varful Retezatului se sta la coada pentru un selfie cu baliza de acolo. Nimanui nu-i pasa.

Dă-i un răspuns lui Gheorghiu Nicolae Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here